plesnitoare definitie

17 definiții pentru plesnitoare

PLESNITOÁRE, plesnitori, s. f. 1. (Reg.) Șfichiul biciului; pleasnă. 2. Jucărie care, prin învârtire, produce un zgomot puternic. 3. (Înv. și reg.) Disc, verigă care se pune între capătul osiei carului și roată pentru a împiedica frecarea acestora. 4. Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, cu flori galbene, al cărei fruct, la maturitate, plesnește cu zgomot și aruncă semințele la distanță (Ecballium elaterium). [Var.: pleznitoáre s. f.] – Plesni + suf. -toare.
PLEZNITOÁRE s. f. v. plesnitoare.
PLESNITOÁRE, plesnitori, s. f. 1. (Reg.) Șfichiul biciului; pleasnă. 2. Jucărie care, prin învârtire, produce un zgomot puternic. 3. (Înv. și reg.) Disc, verigă care se pune între capătul osiei carului și roată pentru a împiedica frecarea acestora. 4. Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, cu flori galbene, al cărei fruct, la maturitate, plesnește cu zgomot și aruncă semințele la distanță (Ecballium elaterium). [Var.: pleznitoáre s. f.] – Plesni + suf. -toare.
PLEZNITOÁRE s. f. v. plesnitoare.
PLESNITOÁRE, plesnitori, s. f. 1. Sfîrcul biciului; pleasnă. 2. Jucărie care, prin învîrtire, produce un zgomot puternic de plesnete repetate. 3. Disc sau verigă așezată între opor și capătul osiei carului, ca să împiedice frecarea butucului roții. 4. Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, al cărei, fruct, ca un mic castravete, la maturitate își aruncă semințele la distanță (Ecballium Elaterium); pocnitoare.
plesnitoáre s. f., g.-d. art. plesnitórii; pl. plesnitóri
plesnitoáre s. f., g.-d. art. plesnitórii; pl. plesnitóri
PLESNITOÁRE s. (BOT.; Ecballium elaterium) (reg.) pocnitoare, castravete-sălbatic.
PLESNITOÁRE s. v. lozie, mlajă, pleasnă, răchită, sfârc, șfichi.
PLESNITOÁRE ~óri f. 1) Șfichi la un bici; pleasnă; pocnitoare. 2) Jucărie care produce plesnete la punerea în mișcare. 3) Plantă erbacee al cărei fruct, după ce se coace, se deschide, producând un plesnet și împrăștiind semințele; pocnitoare. /a plesni + suf. ~toare
plesnitoare f. 1. pleasna biciului; 2. capsulă plesnitoare; 3. disc la osia carului; 4. plantă ce crește prin locuri inculte și al cării fruct oval-oblong, verde-gălbuiu, se desprinde la maturitate de peduncul, aruncând semințele și lichidul lor mucilaginos (Ecballium elaterium).
cîrîitoáre f., pl. orĭ (d. cîrîĭ). Jucărie (numită și sfîrîitoare) pe care șĭ-o fac copiiĭ găurind o nucă pin care trec un bețișor, îĭ leagă cu sfoară, îĭ atîrnă o greutate (de ordinar un cartof) și-l fac să se învîrtească desfășurînd sfoara pin altă gaură laterală. Se fac și unele de lemn orĭ de tinichea și se învîrtesc c’o singură mîna agitîndu-le în aer. Acestea se pot numi și pîrîitorĭ, plesnitorĭ saŭ scîrțîitorĭ (fr. crécelle). La catolicĭ, în vechime, cîrîitoarea înlocuĭa clopotu bisericiĭ în Vinerea și Sîmbăta din săptămîna patimilor.
plesnitoáre f., pl. orĭ. Lucru făcut ca să plesnească (să facă huĭet plesnind), ca șfichĭu bicĭuluĭ, pocnitorile, unele jucăriĭ care pin învîrtire împing vîrfu uneĭ lame elastice și produc un huĭet repetat (numite și pîrîitorĭ) ș. a. O plantă cucurbitacee al căreĭ fruct, la maturitate, se desprinde de pe peduncul și aruncă departe semințele și lichidu cleĭos din ele și care crește pe lîngă mare în Dobrogea (ecbállium [saŭ momórdica] elatérium).
PLESNITOARE s. (BOT.; Ecballium elaterium) (reg.) pocnitoare, castravete-sălbatic.
plesnitoare s. v. LOZIE. MLAJĂ. PLEASNĂ. RĂCHITĂ. SFÎRC. ȘFICHI.
ECBALLIUM A. Rich., PLESNITOARE, fam. Cucurbitaceae. Gen care are o singură specie: Ecballium elaterium (L.) A. Rich (syn. Elaterium cordifolium Moench; Momordica elaterium L.). Originară de la Marea Mediterană pînă în Crimeea, Asia Mică și Siria, plantă erbacee, anuală, cărnoasă, tulpină fără cîrcei, acoperită cu peri scurți, rigizi, spinoși. Rădăcină lungă, albicioasă, frunze alterne, cordiforme, lobate, rugoase, crenat-dentate, verzi-albăstrui, lung-pețiolate (pețiol fără glande), lipsite de stipele. Flori gălbui-palid, monoice (caliciul cu 5 diviziuni dințate, corolă gamopetală cu 5 crestături), cele femele solitare; cu 3 cârpele, stil trifid, stigmat bifid, cele mascule în cime, corolă campanulată cu 5 petale, 5 stamine unite într-o columnă, lipite 2 cîte 2, una rămînînd liberă. Fruct galben-palid, scabru, bacă oblongă, cînd se maturizează se detașează de peduncul și aruncă afară conținutul.
Salix fragilis L., « Salcie fragedă, Salcie plesnitoare, Răchită ». Specie care înflorește primăvara, în același timp cu frunzele. Flori (cele femele cu ovar pedicelat, cele mascule cu 2 stamine) în amenți verzi-gălbui, cei femeii mai lungi, scvamele verzui sau verzi-gălbui. Frunze lanceolate sau alungit-lanceolate, cca 12 cm lungime, cu vîrf alungit, acuminate, fin-dințate pe margini, pe ambele părți glabre, cea inferioară verde-gri, cea superioară verde-închis-lucios, pețiolate și cu 2 glande imediat sub limb, cu stipele. Arbore pînă la 20 m înălțime, lujeri glabri fără peri, elastici, foarte sensibili la rupere în punctul de inserție.

plesnitoare dex

Intrare: plesnitoare
plesnitoare substantiv feminin
pleznitoare
Intrare: plesnitor
plesnitor
Intrare: salcie-plesnitoare
salcie-plesnitoare substantiv feminin