plescaviță definitie

17 definiții pentru plescaviță

PLESCÁIȚĂ s. f. v. plescaviță.
PLESCÁVIȚĂ, plescavițe, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. 2. (Bot.; în forma plescaiță) Plantă erbacee cu frunze ovale, târâtoare, cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescáiță s. f.] – Din sb. pljuskavice.
PLESCÁIȚĂ s. f. v. plescaviță.
PLESCÁVIȚĂ, plescavițe, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. 2. (Bot.; în forma plescaiță) Plantă erbacee cu frunze ovale, târâtoare, cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescáiță s. f.] – Din scr. pljuskavice.
PLESCÁIȚĂ s. f. v. plescaviță.
PLESCÁVIȚĂ s. f. Numele popular al unor boli de piele care produc bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. (Cu pronunțare regională) Întîi i-a ieșit o plescaghiță, era cît un pitac, și de ce-o scărpina, de ce se lățea. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variante: plescáită, plescániță (I. CR. III 142) s. f.
plescáviță (pop.) s. f., g.-d. art. plescáviței; pl. plescávițe
plescáviță s. f., g.-d. art. plescáviței; pl. plescávițe
PLESCÁIȚĂ s. v. gușa-porumbelului, scânteioară, scânteiuță, șopârlaiță, șopârlică, șopârliță.
PLESCÁVIȚĂ s. v. alergie, anafilaxie, erupție, exantem.
plescáviță (plescávițe), s. f.1. Eczemă, erupție. – 2. Diferite plante: Malachium aquaticum, Cynoglossum officinale, Cucuballus baccifer etc. – Var. plesca(gh)iță. Bg., sb. pljuskavica (Tiktin).
plescáviță, plescávițe, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin erupții, eczeme, bube, puroi, răni; spuzeală. 2. (reg.; cu sens colectiv, în forma „plercaniță”) părticele lemnoase rămase în fuiorul de cânepă. 3. (reg.) plantă erbacee cu frunze ovale, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe. 4. (reg.; în forma „plescaiță”) mică plantă cu flori mari albe și cu fructul o capsulă; șopârliță albă. 5. (reg.) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui și cu fructe ca niște bobițe negre; gușa-porumbelului. 6. (reg.; în forma „pleșcaiță”) codobatură (mică pasăre migratoare, care trăiește pe marginea apelor, cu coada lungă, mereu mișcătoare).
plescaviță f. bășicuțe pe fluierele picioarelor din cari apoi se fac răni. [Serb. PLĬUSKAVIȚE].
plescáviță și -áiță f., pl. e (sîrb. [bg.] pleskavica, ploaĭe cu beșicĭ, pljuskavice, plescaiță, d. pleskati și pljuskati, a pleoscăi, pljuštati, a ploŭa cu cofa. Cp. cu prahaviță). Numele maĭ multor boale de pele (eczemă, impetigo ș. a.). Bucov. Numele unor plante cariofilee (cucúbalus báccifer [numită și gușa porumbuluĭ] și maláchium aquáticum).
plescaiță s. v. GUȘA-PORUMBELULUI. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ. ȘOPÎRLAIȚĂ. ȘOPÎRLICĂ. ȘOPÎRLIȚĂ.
plescaiță-roșie s. v. ARĂRIEL.
plescaviță s. v. ALERGIE. ERUPȚIE. EXANTEM.

plescaviță dex

Intrare: plescaviță
plescaiță
plescaviță substantiv feminin