Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru plescaviță

PLESCÁIȚĂ s. f. v. plescaviță.
PLESCÁVIȚĂ, plescavițe, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. 2. (Bot.; în forma plescaiță) Plantă erbacee cu frunze ovale, târâtoare, cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescáiță s. f.] – Din sb. pljuskavice.
PLESCÁIȚĂ s. f. v. plescaviță.
PLESCÁVIȚĂ, plescavițe, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. 2. (Bot.; în forma plescaiță) Plantă erbacee cu frunze ovale, târâtoare, cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescáiță s. f.] – Din scr. pljuskavice.
PLESCÁIȚĂ s. f. v. plescaviță.
PLESCÁVIȚĂ s. f. Numele popular al unor boli de piele care produc bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. (Cu pronunțare regională) Întîi i-a ieșit o plescaghiță, era cît un pitac, și de ce-o scărpina, de ce se lățea. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variante: plescáită, plescániță (I. CR. III 142) s. f.
plescáviță (pop.) s. f., g.-d. art. plescáviței; pl. plescávițe
plescáviță s. f., g.-d. art. plescáviței; pl. plescávițe
PLESCÁIȚĂ s. v. gușa-porumbelului, scânteioară, scânteiuță, șopârlaiță, șopârlică, șopârliță.
PLESCÁVIȚĂ s. v. alergie, anafilaxie, erupție, exantem.
plescáviță (plescávițe), s. f.1. Eczemă, erupție. – 2. Diferite plante: Malachium aquaticum, Cynoglossum officinale, Cucuballus baccifer etc. – Var. plesca(gh)iță. Bg., sb. pljuskavica (Tiktin).
plescáviță, plescávițe, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin erupții, eczeme, bube, puroi, răni; spuzeală. 2. (reg.; cu sens colectiv, în forma „plercaniță”) părticele lemnoase rămase în fuiorul de cânepă. 3. (reg.) plantă erbacee cu frunze ovale, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe. 4. (reg.; în forma „plescaiță”) mică plantă cu flori mari albe și cu fructul o capsulă; șopârliță albă. 5. (reg.) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui și cu fructe ca niște bobițe negre; gușa-porumbelului. 6. (reg.; în forma „pleșcaiță”) codobatură (mică pasăre migratoare, care trăiește pe marginea apelor, cu coada lungă, mereu mișcătoare).
plescaviță f. bășicuțe pe fluierele picioarelor din cari apoi se fac răni. [Serb. PLĬUSKAVIȚE].
plescáviță și -áiță f., pl. e (sîrb. [bg.] pleskavica, ploaĭe cu beșicĭ, pljuskavice, plescaiță, d. pleskati și pljuskati, a pleoscăi, pljuštati, a ploŭa cu cofa. Cp. cu prahaviță). Numele maĭ multor boale de pele (eczemă, impetigo ș. a.). Bucov. Numele unor plante cariofilee (cucúbalus báccifer [numită și gușa porumbuluĭ] și maláchium aquáticum).
plescaiță s. v. GUȘA-PORUMBELULUI. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ. ȘOPÎRLAIȚĂ. ȘOPÎRLICĂ. ȘOPÎRLIȚĂ.
plescaiță-roșie s. v. ARĂRIEL.
plescaviță s. v. ALERGIE. ERUPȚIE. EXANTEM.

plescaviță definitie

plescaviță dex

Intrare: plescaviță
plescaiță
plescaviță substantiv feminin