plenui definitie

9 definiții pentru plenui

PLENUÍ, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui.
PLENUÍ, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui.
PLENUÍ, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A jefui, a prăda, a face plean. Arseră orașul și plenuiră țara împrejur. BĂLCESCU, O. II 202.
plenuí (a ~) (a jefui) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiésc, imperf. 3 sg. plenuiá; conj. prez. 3 să plenuiáscă
plenuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiésc, imperf. 3 sg. plenuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plenuiáscă
PLENUÍ vb. v. jefui, prăda.
plenuì v. a face plean, a prăda (vorbă ieșită din uz): arseră orașul și plenuiră țara împrejur BĂLC.
plenuĭésc v. tr. (d. plean). Vechĭ. Jăfuĭesc, prad. V. pleșcuĭesc.
plenui vb. v. JEFUI. PRĂDA.

plenui dex

Intrare: plenui
plenui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a