plenipotent definitie

7 definiții pentru plenipotent

PLENIPOTÉNT, plenipotenți, s. m., adj. (Înv.) Plenipotențiar. – Din lat. plenipotens, -ntis.
PLENIPOTÉNT, plenipotenți, s. m., adj. (Înv.) Plenipotențiar. – Din lat. plenipotens, -ntis.
PLENIPOTÉNT, plenipotenți, adj. m. (Învechit) Plenipotențiar. Fu numit ministru plenipotent lîngă curtea Petersburgului. NEGRUZZI, S. II 148. ◊ (R ar, substantivat) Înainte de întrunirea plenipotenților. GHICA, la CADE.
plenipotént (înv.) adj. m., s. m., pl. plenipoténți
plenipotént s. m., adj. m., pl. plenipoténți
PLENIPOTÉNT s., adj. v. plenipotențiar.
plenipotent s., adj. v. PLENIPOTENȚIAR.

plenipotent dex

Intrare: plenipotent (s.m.)
plenipotent substantiv masculin
Intrare: plenipotent (adj.)
plenipotent adjectiv