plenar definitie

13 definiții pentru plenar

PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius.
PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. (Livr.) Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius.
PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. Trimisul moldovenesc le va mai citi în ședință plenară următoarea ironică scrisoare din partea lui însuși Ion-vodă. HASDEU, I. V. 57. Să facem în ședință plenară și publică ceea ce n-am făcut în secțiuni. KOGăLNICEANU, S. A. 135. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire la care participă toți membrii unui for de conducere. Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn. ♦ (Substantivat, în expr.) Plenară lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din unitatea respectivă. în zilele de 19 și 20 august 1953 a avut loc plenara lărgită a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn.
plenár adj. m., pl. plenári; f. plenáră, pl. plenáre
plenár adj. m., pl. plenári; f. sg. plenáră, pl. plenáre
PLENÁR adj. v. complet, deplin, integral, întreg, total.
PLENÁR adj. (Despre ședințe, adunări) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. // s.f. Ședință, adunare la care participă toți membrii unei organizații, ai unei instituții etc. ◊ Plenară lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația sau din unitatea repectivă. [Cf. fr. plénier, it. plenario].
PLENÁR, -Ă adj. 1. (despre ședințe, adunări) cu participarea tuturor membrilor. ◊ (s. f.) ședință, adunare la care partipică toți membrii unei organizații, instituții etc. ♦ ~ă lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația respectivă. 2. deplin, întreg, complet; plenitudinar. (< lat. plenarius)
PLENÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre ședințe, adunări) La care participă toți membrii. 2) și adverbial Care cuprinde totul; în întregime; deplin; complet. /<lat. plenarius
plenar a. complet: ședință plenară.
*plenár, -ă adj. (lat. plenarius, d. plenus, plin). Deplin, complet, compus din toțĭ membriĭ: ședință plenară.
plenar adj. v. COMPLET. DEPLIN. INTEGRAL. ÎNTREG. TOTAL.
plenár, -ă adj. 1967 Deplin, total v. monografist; v. și R.l. 23 XI 79 p. 4, 24 VI 80 p. 5 (din lat. plenarius; cf. fr. plénier; DN – alt sens, DEX)

plenar dex

Intrare: plenar
plenar adjectiv