PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei adunări constituite; p. ext. adunare la care participă toți membrii. – Din lat. plenum.

PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei asociații constituite; p. ext. adunare a unei asociații la care participă totalitatea membrilor ei. – Din lat. plenum.

PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau unei asociații constituite; p. ext. adunare la care participă totalitatea membrilor. Plenul comitetului de redacție.

plen s. n.

plen s. n., pl. plénuri

PLEN- v. pleni-.

PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p.ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. [Var. plenum s.n. / < lat. plenum, cf. gr. plein, germ. Plenum].

PLEN s. n. totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. (< lat. plenum)

plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin.

PLEN n. 1) Totalitate a membrilor unei organizații sau a unei asociații. 2) Adunare a unei organizații sau asociații la care iau parte toți membrii. /<lat. plenum