Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru pledoarie

PLEDOARÍE, pledoarii, s. f. Expunere orală făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești pentru apărarea cauzei uneia dintre părțile implicate în proces. ♦ P. gener. Apărare, susținere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie.
PLEDOARÍE, pledoarii, s. f. Expunere orală a faptelor unui proces, făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești, cu scopul de a susține cauza uneia dintre părțile implicate în proces. ♦ P. gener. Apărare, susținere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie.
PLEDOARÍE, pledoarii, s. f. Cuvîntare pe care o rostește avocatul în fața unei instanțe judecătorești, pentru susținerea cauzei uneia dintre părțile din proces; p. ext. vorbire sau scriere care are ca scop apărarea unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. Vedeam bine încotro își mînă pledoaria adversarul meu. GALACTION, O. I 235. După cîteva întrebări ale președintelui și după pledoaria avocatului... președintele se adresă locuitorilor, întrebindu-i dacă au un apărător. BUJOR, S. 145. Această propunere este una din pledoariile cele mai elocvente în favoarea țăranilor. KOGăLNICEANU, S. A. 223. – Pronunțat: -doa-.
pledoaríe (-doa-) s. f., art. pledoaría, g.-d. art. pledoaríei; pl. pledoaríi, art. pledoaríile
pledoaríe s. f. (sil. -doa-), art. pledoaría, g.-d. art. pledoaríei; pl. pledoaríi, art. pledoaríile
PLEDOARÍE s.f. Cuvântare prin care avocatul susține înaintea unei instanțe judecătorești interesele unei părți dintr-un proces; (p. ext.) vorbire, scriere care urmărește susținerea, apărarea unei idei, a unei cauze etc. [Pron. -doa-ri-e. / < fr. plaidoirie].
PLEDOARÍE s. f. 1. apărare, susținere înaintea unei instanțe de judecată a intereselor unei părți într-un proces. 2. apărare, susținere a unei cauze, idei, teze etc. (< fr. plaidoirie)
PLEDOARÍE ~i f. 1) jur. Cuvântare rostită de un avocat în cadrul unui proces, prin care pledează pentru una din părți. 2) Susținere aprinsă, orală sau scrisă, a unei cauze sau a unei idei. /<fr. plaidoirie
pledoarie f. discursul advocatului care pledează pentru clientul său.
*pledoaríe f. (fr. plaidoirie). Discursu pin care un avocat îșĭ apără clientu: pledoaria luĭ Berryer nu l-a putut salva pe mareșalu Ney.

pledoarie definitie

pledoarie dex

Intrare: pledoarie
pledoarie substantiv feminin
  • silabisire: -doa-