plectru definitie

10 definiții pentru plectru

PLÉCTRU, plectre, s. n. Placă mică de metal, de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ciupesc coardele unor instrumente muzicale. – Din fr. plectre, lat. plectrum.
PLÉCTRU, plectre, s. n. Placă mică de metal, de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ciupesc coardele unor instrumente muzicale. – Din fr. plectre, lat. plectrum.
pléctru s. n., art. pléctrul; pl. pléctre
pléctru s. n., art. pléctrul; pl. pléctre
PLÉCTRU s. (MUZ.) pană. (~ folosit la chitară.)
PLÉCTRU s.n. Mică placă de metal, de lemn etc. ascuțită la un capăt, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente; pană. [< fr. plectre, cf. lat. plectrum, gr. plektron].
PLÉCTRU s. n. pană, mică placă de lemn, metal, fildeș sau material plastic, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale. (< fr. plectre, lat. plectrum, gr. plektron)
PLÉCTRU ~e f. Placă mică (de metal, de os etc.) cu care se pun în vibrație coardele unor instrumente muzicale (chitară, balalaică etc.). /<fr. pléctre, lat. plectrum
PLECTRU s. (MUZ.) pană. (~ folosit la chitară.)
plectru (< lat. plectrum; it. plettro; fr. médiateur; germ. Plektrum, Schlagfeder, Griffel), denumirea unei mici lame elastice, cu ajutorul căreia se ciupesc coardele unor instrumente. P. poate avea diferite forme, fiind confecționat din corn de animale, metal, piele, iar mai nou din material plastic.

plectru dex

Intrare: plectru
plectru substantiv neutru