plebeian definitie

10 definiții pentru plebeian

PLEBEIÁN, -Ă, plebeieni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. Plebeu (1). 2. Plebeu (2). [Pr.: -be-ian] – Din fr. plébéien.
PLEBEIÁN, -Ă, plebeieni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. Plebeu (1). 2. Plebeu (2). [Pr.: -be-ian] – Din fr. plébéien.
PLEBEIÁN, -Ă, plebeieni, -e, adj. (Rar) De plebeu, al plebeilor. Pătura plebeiană a Romei antice. ♦ (Substantivat) Plebeu. Plebeianul, ca și scepticul, atins de o melancolie pripită... își dăruia dragostea și simpatia poeților, cari ziceau că fericirea nu este cu putință. GHEREA, ST. CR. I 58. Rareori un plebeian putea să străbată zidurile cetății în care sta închisă boierimea Moldovei și a Țării Romînești. KOGĂLNICEANU, S. A. 201.
plebeián (livr.) adj. m., s. m., pl. plebeiéni; adj. f., s. f. plebeiánă, pl. plebeiéne
plebeián s. m., adj. m. (sil. -be-ian), pl. plebeiéni (sil. -be-ieni); f. sg. plebeiánă, g.-d. art. plebeiénei, pl. plebeiéne
PLEBEIÁN s., adj. v. plebeu.
PLEBEIÁN, -Ă adj. Referitor la plebe; al plebeilor; plebeic. // s.m. și f. Plebeu. [Pron. -be-ian, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. plébéien].
PLEBEIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. plebeu. II. adj. referitor la plebe; plebeic. (< fr. plébéien)
PLEBEIÁN ~iánă (~iéni, ~iéne) Care este caracteristic pentru plebei. /<fr. plébéien
plebeian s., adj. v. PLEBEU.

plebeian dex

Intrare: plebeian (adj.)
plebeian adjectiv
  • silabisire: -be-ian
Intrare: plebeian (s.m.)
plebeian substantiv masculin
  • silabisire: -be-ian