pleaftură definitie

17 definiții pentru pleaftură

PLEÁFTURĂ s. f. v. praftură.
PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. (Pop.) Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocări. [Var.: pleáftură s. f.] – Et. nec.
PLEÁFTURĂ s. f. v. praftură.
PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocărî. [Var.: pleáftură s. f.] – Et. nec.
PLEÁFTURĂ s. f. v. praftură.
PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. Praftoriță. Trînti foile jos, Și ilăul din spinare, Și praftura din mînă. ȘEZ. VIII 110. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a certa (pe cineva), a ocărî; a trage un perdaf. Căuta să afle cine a avut gîndul rău să aducă pe capul mahalalei comisia sanitară, ca să-i facă o praftură. PAS, Z. I 218. – Variantă: pleáftură (SEVASTOS, N. 259) s. f.
práftură (pop.) s. f., g.-d. art. práfturii; pl. práfturi
práftură s. f., g.-d. art. práfturii; pl. práfturi
PRÁFTURĂ s. v. praftoriță.
PRÁFTURĂ ~i f. Pămătuf (din fire de păr, fâșii de tei, din paie etc.) folosit la stropirea fierului înfierbântat, a cărbunilor încinși sau la scoaterea spuzei din cuptor. /praftură + suf. ~iță
pleaftură f. Mold. V. praftură.
praftură (praftoriță) f. stropitoare de udat fierul ars în foc: cu praftorița udă mai adesea să-l lovești PANN. [Mold. pleaftură: de origină necunoscută].
pleáftură, V. praftură.
práftură f., pl. ĭ, și (maĭ des) práftoriță f., pl. e (d. praf, pin aluz. la prafu care ĭese cînd loveștĭ cu ĭa. Cp. și cu bruft). Pomătuf orĭ împletitură de rămurele cu care ferariĭ stropesc focu cînd s’a aprins prea tare (stropitoare). Fig. A trage cuĭva o praftoriță, a-ĭ atrage un frecuș, a-l ocărî. – Mold. pleaftură, pl. plefturĭ. Și pliftură. În Olt. práftoriță înseamnă și „ușă rudimentară de nuĭele împletite” (BSG. 1922, 123).
PRAFTURĂ s. praftoriță, stropitoare, (Ban.) stropelnic, (Ban., Olt. și Munt.) stropelniță. (~ fierarului.)
a face(pe cineva) praftură expr. 1. a face (pe cineva) de râs. 2. a mustra / a ocărî (pe cineva).
praftură, prafture s. f. 1. v. perdaf. 2. bătaie.

pleaftură dex

Intrare: praftură
pleaftură
praftură substantiv feminin