pleșuvit definitie

2 intrări

16 definiții pentru pleșuvit

PLEȘUVÍ, pleșuvesc, vb. IV. 1. Intranz. A cheli. 2. Refl. (Despre munți, dealuri, soluri etc.) A rămâne fără vegetație. – Din pleșuv.
PLEȘUVÍT, -Ă, pleșuviți, -te, adj. Chel. – V. pleșuvi.
PLEȘUVÍ, pleșuvesc, vb. IV. 1. Intranz. A cheli. 2. Refl. (Despre munți, dealuri, soluri etc.) A rămâne fără vegetație. – Din pleșuv.
PLEȘUVÍT, -Ă, pleșuviți, -te, adj. Chel. – V. pleșuvi.
PLEȘUVÍ, pleșuvesc, vb. IV. 1. Intranz. A rămîne fără păr pe cap, a deveni pleșuv; a cheli. Ce? ai pleșuvit? NEGRUZZI, S. I 68. 2. Refl. A fi lipsit de vegetație. [Coasta] se pleșuvește și se schimbă în lanuri de grîu și de porumb. REBREANU, I. 51. – Variantă: pleșugí vb. IV.
PLEȘUVÍT, -Ă, pleșuviți, -te, adj. Care a devenit pleșuv; chel. Vechi bătrîn, cu barbă albă și cm frunte pleșuvită. BELDICEANU, P. 127. Sînt sigur însă că tot nu uită timpul acel ferice, a căruia suvenire singură... mai poate să le descrețească fruntea pleșuvită! NEGRUZZI, S. I 344.
pleșuví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleșuvésc, imperf. 3 sg. pleșuveá; conj. prez. 3 să pleșuveáscă
pleșuví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleșuvésc, imperf. 3 sg. pleșuveá; conj. prez. 3 sg. și pl. pleșuveáscă
PLEȘUVÍ vb. v. cheli.
PLEȘUVÍT adj. v. chel, pleșuv.
A PLEȘUVÍ ~ésc intranz. (mai ales despre bărbați) A deveni pleșuv; a pierde părul de pe cap; a cheli. /Din pleșuv
A SE PLEȘUVÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre terenuri) A rămâne fără vegetație; a se dezgoli de verdeață. /Din pleșuv
pleșuvì v. a deveni pleșuv.
pleșuvésc v. intr. (d. pleșuv saŭ vsl. *plĭešiviti, nsl. plešiviti). Chelesc, devin pleșuv.
PLEȘUVI vb. (MED.) a cheli, (reg.) a chelboși, (înv.) a pleși.
pleșuvit adj. v. CHEL. PLEȘUV.

pleșuvit dex

Intrare: pleșuvi
pleșuvi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: pleșuvit
pleșuvit adjectiv