plaz definitie

17 definiții pentru plaz

PLAZ, plazuri, s. n. Piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea; talpă. – Din bg., sb. plaz.
PLAZ, plazuri, s. n. Piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea; talpă. – Din bg., scr. plaz.
PLAZ, plazuri, s. n. Piesă de sprijin, așezată în dosul cormanei și pe care se tîrăște plugul cînd merge pe brazdă; talpă. Pe-acele vremuri... cînd n-avea plugul încă plaz, Jupînul Pipăruș-viteaz Făcea minuni. COȘBUC, P. II 251. Eu cu ochii după dînsa Mi s-o rupt plazu și Ursa. ȘEZ. III 58.
plaz s. n., pl. plázuri
plaz s. n., pl. plázuri
PLAZ s. (TEHN.) 1. călcâi, talpă, (reg.) bârsă, nadă, piept, plasă, plughiță, pod, (prin Dobr.) taban. (~ la plug.) 2. (la pl.) v. butuci.
PLAZ s. v. oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeție, prorocie, prorocire, talpă, tălpig.
pláz (plázuri), s. n.1. Talpa plugului. – 2. Baza războiului de țesut. – Megl. plaz. Sb., slov., ceh. plaz (Cihac, II, 261; Cancel 21), cf. plasă, zăplaz. Trebuie să fie cuvînt identic cu plaz, s. n. (anunț, aviz), probabil fiindcă se fixa în trecut într-un grilaj; cf. împăra. – Der. plăzui, vb. (înv., a anunța, a publica); plăzuitură, s. f. (înv., indicație, revelație, publicație).
plaz n. 1. partea pe care se târăște plugul când brăzdează pământul; 2. pl. lemnele cele groase ce alcătuesc patul răsboiului de țesut. [Bulg. PLAZ, brăzdarul plugului].
1) plaz n., pl. urĭ. Vechĭ. Anunțare, revelațiune.
2) plaz n., pl. urĭ (sîrb. rut. plaz, suprafață netedă a unuĭ lucru, d. vsl. plazivŭ, alunecos; bg. plŭzica, plaz. V. za-plaz. Partea cea maĭ de jos a brăzdaruluĭ, (numită și taban), pe care alunecă saŭ se tîrăște plugu la arat (V. cormană saŭ cucură). Pl. Lemnele cele groase care formează patu războĭuluĭ de țesut. – Și plas (Olt.).
PLAZ s. (TEHN.) 1. călcîi, talpă, (reg.) bîrsă, nadă, piept, plasă, plughiță, pod, (prin Dobr.) taban. (~ la plug.) 2. (la pl.) butuci (pl.), tălpi (pl.), (reg.) craci (pl.), drugi (pl.), fofeze (pl.), grindeie (pl.), lemne (pl.), tălpeți (pl.). (~ la războiul de țesut.)
plaz s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PREVIZIUNE. PREZICERE. PROFEȚIE. PROROCIE. PROROCIRE. TALPĂ. TĂLPIG.
PLAZ desen de mărime naturală fixat pe cadre de placaj, după care se confecționează șabloanele și piesele unei aeronave.
plaz, plazuri, s.n. – (la plugurile de lemn) Talpa plugului ce se îmbucă cu brăzdarul (Țiplea, 1906; ALR, 1956: 22): „Mni s’o rupt plazu și bârsa” (Țiplea, 1906: 493). – Din bg., srb. plaz (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA) < vsl. plazĭvŭ „alunecos” (Scriban).
plaz, -uri, s.n. – (la plugurile de lemn) Talpa plugului, ce se îmbucă cu brâzdaru (Țiplea 1906; ALR 1956: 22): „Mni s’o rupt plazu și bârsa” (Țiplea 1906: 493). – Din bg., srb. plaz.
plaz, plazuri s. n. (Înv.) Prezicere a unui oracol; profeție, prorocie. – Et. nec.

plaz dex

Intrare: plaz
plaz substantiv neutru