Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru play-boy

PLAY-BOY s. m. Tânăr elegant, cu fizic plăcut, care are succes la femei și duce o viață ușoară. [Pr.: pléi-boi] – Cuv. engl.
PLAY-BOY s.m. (Anglicism) Persoană care duce o viață de distracții în localuri de noapte, în societate etc. [Pron. plei-bói, pl. play-boys. / < engl. play-boy].
PLAY-BOY [PLÉI-BOI] s. m. tânăr bogat, elegant și cu fizic plăcut, cu succes la femei, care duce o viață de distracții în localuri de noapte, în societate etc. (< engl. play-boy)
PLAY-BOY [pr.: pléi-boi] m. Tânăr cu fizic plăcut, elegant, care are succes la femei, ducând o viață ușoară. /Cuv. engl.

play-boy definitie

play-boy dex

Intrare: play-boy
play-boy substantiv masculin
  • pronunție: engl. pléiboi