platonism definitie

9 definiții pentru platonism

PLATONÍSM s. n. Filosofia lui Platon și a discipolilor săi, după care lumea ideilor ar fi singura realitate adevărată, iar lumea materială o copie sensibilă și schimbătoare a celei dintâi. – Din fr. platonisme.
PLATONÍSM s. n. Concepție filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, după care lumea ideilor ar fi singura realitate adevărată, iar lumea materială o copie sensibilă și schimbătoare a celei dintâi. – Din fr. platonisme.
PLATONÍSM s. n. Concepția filozofică idealistă a lui Platon și a adepților săi, după care lumea ideilor imuabile este singura realitate obiectivă, iar lumea materială este o copie sensibilă și schimbătoare a celei dintîi.
platonísm s. n.
platonísm s. n.
PLATONÍSM s.n. 1. Concepția filozofică idealist-obiectivă a lui Platon și a adepților săi, care considerau lumea „ideilor veșnice” drept singura realitate, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare a celei dintâi. 2. Iubire platonică. [Cf. fr. platonisme, it. platonismo < Platon – filozof grec din antichitate].
PLATONÍSM s. n. 1. concepție filozofică a lui Platon, potrivit căreia singura realitate ar fi lumea ideilor, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare. 2. iubire platonică. (< fr. platonisme)
PLATONÍSM n. 1) Doctrina filozofică a lui Platon și a adepților lui care afirmă că reală este doar „lumea ideilor”, lumea materială fiind numai o copie a celei dintâi. 2) Atitudine bazată pe atracție pur spirituală. /<fr. platonisme
*platonízm n., pl. e. Sistema filosofică a luĭ Platone. Caracteru ideal al amoruluĭ. Lucru fără efect: platonizmu n’are trecere în politică.

platonism dex

Intrare: platonism
platonism substantiv neutru