platonician definitie

11 definiții pentru platonician

PLATONICIÁN, -Ă, platonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al platonismului. 2. Adj. Platonic (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. platonicien.
PLATONICIÁN, -Ă, platonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al platonismului. 2. Adj. Platonic (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. platonicien.
PLATONICIÁN, platonicieni, s. m. Adept al platonismului. – Pronunțat: -ci-an.
platonicián (-ci-an) adj. m., s. m., pl. platoniciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. platoniciánă, pl. platoniciéne
platonicián s. m., adj. m. (sil. -ci-an), pl. platoniciéni (sil. -ci-eni); f. sg. platoniciánă, g.-d. art. platoniciénei, pl. platoniciéne
PLATONICIÁN adj., s. 1. adj. platonic, (rar) platonian, (înv.) platonicesc. (Filozofia ~.) 2. s. platonist, (înv.) platonic. (Adepții lui Platon se numeau ~.)
PLATONICIÁN, -Ă s.m. și f. Adept al platonismului; platonist. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. platonicien].
PLATONICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al platonismului. (< fr. platonicien)
PLATONICIÁN ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Adept al platonismului. 2) v. PLATONIC. [Sil. -ci-an] /<fr. platonicien
*platónic, -ă adj. (vgr. platonikós, d. filosofu Platone). Relativ la filozofia luĭ Platone. Pur, ideal: amor platonic. Fără efect: protestărĭ platonice. Subst. Adept al filosofiiĭ luĭ Platone. (Mulțĭ zic platonician, după fr. platonicien). Adv. În mod platonic: a ĭubi platonic.
PLATONICIAN adj., s. 1. adj. platonic, (rar) platonian, (înv.) platonicesc. (Filozofia ~.) 2. s. (înv.) platonic. (Adepții lui Platon se numeau ~.)

platonician dex

Intrare: platonician (adj.)
platonician adjectiv
  • silabisire: -ci-an
Intrare: platonician (s.m.)
platonician substantiv masculin
  • silabisire: -ci-an