platoșă definitie

11 definiții pentru platoșă

PLATOȘĂ, platoșe, s. f. Armură de zale, de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în Antichitate și în Evul Mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor; cuirasă. – Et. nec.
PLÁTOȘĂ, platoșe, s. f. Armură de zale, de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor; cuirasă. – Et. nec.
PLÁTOȘĂ, platoșe, s. f. Un fel de pieptar de oțel, cu care luptătorii din vechime își apărau pieptul și spatele de loviturile adversarului. V. armură. Cincizeci, de cavaleri cu platoșă și coif, – oameni vechi de război, cu săbii grele. SADOVEANU, O. VII 155. Căpitani, ostași cu zale și cu platoșe de fier, Pe-ai lor cai sirepi stau mîndri ca la semnul de război. ALECSANDRI, P. A. 45.
plátoșă s. f., art. plátoșa, g.-d. art. plátoșei; pl. plátoșe
plátoșă s. f., g.-d. art. plátoșei; pl. plátoșe
PLÁTOȘĂ s. v. cuirasă.
plátoșă (-e), s. f. – Cuirasă, plastron, carapace. Origine incertă. Baza cuvîntului este lat. med. plata „placă”, germ. Platte, cf. ceh. plát „placă”, platy „cuirasă” (Cihac, II, 262). Probabil se datorează der. cu suf. -oș (*platoș „făcut din plăci”) sau poate pronunțării mag. a lat. med. platus. – Der. împlătoșa, vb. (a acoperi cu platoșe).
PLÁTOȘĂ ~e f. înv. Pieptar din plăci de metal pe care îl îmbrăcau luptătorii în scop protector; cuirasă. /Orig. nec.
platoșă f. cămașă de zale, pieptar de fier: ostași cu zale și cu platoșă de fier AL. [Dintr’un primitiv plată = lat. medieval PLATA, zelar].
plátoșă f., pl. e (mlat. plata, chĭurasă, d. vgr. pláte, partea lată a unuĭ lucru; tot de aicĭ: ceh. platy [pl.], chĭurasă, germ. platte, placă. La noĭ a venit, probabil, pin Polonĭ). Chĭurasă de tablă (nu de zale).
PLATOȘĂ s. cuirasă, (livr.) lorică, (înv.) plașcă. (~ a unui luptător medieval.)

platoșă dex

Intrare: platoșă
platoșă substantiv feminin