PLÁTINĂ, (2) platine, s. f. 1. Metal prețios, de culoare albă-cenușie, dur, inoxidabil, foarte rezistent la încălzire, din care se fac aparate de laborator, instrumente de precizie și unele obiecte de valoare. Observă că dansatorul Anei poartă la mîna stingă un lanț subțire de platină. C. PETRESCU, C. V. 202. ♦ Compus: negru-de-platină = platină sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. Platina microscopului.