plastur definitie

16 definiții pentru plastur

PLÁSTUR s. m. v. plasture.
PLÁSTURE, plasturi, s. m. Bucățică de pânză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă, care se aplică pe o rană pentru a o feri de infecție sau cu care se fixează un pansament; emplastru. ♦ (Pop.) Cataplasmă. [Var.: plástur s. m.] – Din ngr. blástri, lat. plastrum, germ. Pflaster, rus. plastîr’.
PLÁSTUR s. m. v. plasture.
PLÁSTURE, plasturi, s. m. Bucățică de pânză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă, care se aplică pe o rană pentru a o feri de infecție sau cu care se fixează un pansament; emplastru. ♦ (Pop.) Cataplasmă. [Var.: plástur s. m.] – Din ngr. blástri, lat. plastrum, germ. Pflaster, rus. plastîr’.
PLÁSTUR s. m. v. plasture.
PLÁSTURE, plasturi, s. m. Bucățică de pînză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă și care se aplică pe o rană sau deasupra pansamentului, pentru a feri rana de infecție; emplastru. ♦ (Popular) Cataplasmă. Pune pe pieptul bolnavului un plasture de ceapă. ȘEZ. VIII 153. – Variante: plástur (CARAGIALE, O. VII 58), plástore (DELAVRANCEA, la TDRG), pleáster (NEGRUZZI, S. I 207), pleástru (CAZABAN, V. 45) s. m.
plásture s. m., pl. plásturi
plásture s. m., pl. plásturi
PLÁSTURE s. (FARM.) emplastru, (înv.) sparadrap. (~ pus pe o rană.)
PLÁSTURE s. v. cataplasmă, compresă, prișniț.
PLÁSTURE ~i m. Preparat farmaceutic constând dintr-o fâșie de pânză acoperită cu substanță lipicioasă, care se aplică pe o rană spre a o feri de infecție sau pentru a fixa un pansament; emplastru. /<ngr. blártri, lat. plastrum, germ. Pflaster
plastur m. V. blastru: plasturii cei negri GHICA. [Nemț. PFLASTER].
*emplástru m. și n., pl. e și urĭ (vgr. émplastron. V. pĭastru și plastron). Medicament cleĭos întins pe o bucată de pînză făcut ca să fie lipit pe pelea unuĭ bolnav. – Vechĭ, azĭ pop. blastru, bleastru, plastru, pleastru, blastur, bleastur, plastur, pleastur (după ngr. blástri, vsl. rus. plástyrĭ, pol. plastr, germ. pflaster). V. talion 1.
plástru și plástur, V. emplastru.
PLASTURE s. (FARM.) emplastru, (înv.) sparadrap. (~ pus pe o rană.)
plasture s. v. CATAPLASMĂ. COMPRESĂ. PRIȘNIȚ.

plastur dex

Intrare: plasture
plasture substantiv masculin
plastur