plastic definitie

20 definiții pentru plastic

PLÁSTIC2 s. n. Masă de exploziv fabricat dintr-un amestec de cauciuc sintetic și un plastifiant. Bombă cu plastic. – Din fr., engl. plastic.
PLÁSTIC1, -Ă, plastici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ♦ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă care se poate prelucra ușor în diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Deformație plastică = deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate. ♦ Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea unor materiale. 2. Care se referă la sculptură și la pictură; care se ocupă de aceste arte; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură, care sugerează o sculptură sau o pictură. ♦ Artă plastică (și substantivat, f.) = (mai ales la pl.) denumire dată unor genuri de artă cărora le este specifică exprimarea prin imagini vizuale (pictură, sculptură, grafică etc.). Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (În sintagma) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu corectarea defectelor anatomice congenitale sau dobândite accidental. II. S. f. Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. ♦ Ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă. – Din fr. plastique.
PLÁSTIC1, -Ă, plastici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ◊ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă care se poate prelucra ușor în diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Deformație plastică = deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care crește chiar dacă solicitarea rămâne constantă. ♦ Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea tuturor materialelor. 2. Care se referă la sculptură și la pictură; care se ocupă de aceste arte; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură, care sugerează o sculptură sau o pictură. ◊ Artă plastică (și substantivat, f.) = (mai ales la pl.) artă care are ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (În sintagma) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor deformări ale corpului omenesc (în special ale feței), provenite din naștere sau dintr-un accident. II. S. f. Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. ♦ Ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă. – Din fr. plastique.
PLÁSTIC2 s. n. Masă de exploziv fabricat cu un amestec de cauciuc sintetic și un plastifiant. Bombă cu plastic. – Din fr., engl. plastic.
PLÁSTIC1, -Ă, plastici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ◊ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă care se poate prelucra ușor în diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Deformație plastică = deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care crește chiar dacă solicitarea rămâne constantă. ♦ Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea tuturor materialelor. 2. Care se referă la sculptură și la pictură; care se ocupă de aceste arte; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură, care sugerează o sculptură sau o pictură. ◊ Artă plastică (și substantivat, f.) = (mai ales la pl.) artă care are ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (În sintagma) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor deformări congenitale sau accidentale ale corpului omenesc (în special ale feței). II. S. f. Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. ♦ Ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă. – Din fr. plastique.
PLÁSTIC, -Ă, plastici, -e, adj. 1. Care poate fi modelat, căruia i se poate da forma dorită. Material plastic. ♦ Care reproduce forme prin modelarea unor materiale, p. ext. prin culori sau prin alte mijloace. Arte plastice. ▭ Într-o dimineață, intrînd în atelierul tînărului sculptor am găsit o imagine plastică a unui Eminescu tînăr. SADOVEANU, E. 73. Artist plastic = sculptor sau pictor. Noi, artiștii plastici și criticii de artă, trebuie să avem în fața ochilor în primul rînd pilda muncitorilor înaintați din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 26, 3/3. ♦ Care se referă la sculptură și pictură; care se ocupă de aceste arte. Privea grav hîrtia unde chipul prindea rapid viață, ca un foarte autorizat cronicar plastic. C. PETRESCU, R. DR. 7. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv. Imaginea lui Eminescu e măreață, e sublimă. Imaginea lui Coșbuc însă e mai vie, mai colorată, mai plastică. GHEREA, ST. CR. III 370. Rezumăm aci, prin cîteva cuvinte, într-un mod plastic, tot mersul acțiunii. HASDEU, I. V. 152. 2. (În expr.) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor părți ale corpului, deformate din naștere sau mutilate printr-un accident.
*plástic2 s. n.
plástic1 adj. m., pl. plástici; f. plástică, pl. plástice
plástic adj. m., pl. plástici; f. sg. plástică, pl. plástice
plástic s. n.
PLÁSTIC adj. 1. v. pitoresc. 2. v. expresiv.
PLÁSTIC, -Ă adj. 1. Care prezintă plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formează sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masă plastică (sau produs) plastic = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse, păstrându-și forma ce i-a fost dată; arte plastice = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arată cu multă putere ceva. 2. Chirurgie plastică = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].
PLÁSTIC2, -Ă I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masă ~ă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse. 2. referitor la pictură sau sculptură. ♦ arte ~e = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă. ♦ chirurgie ~ă = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului. II. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)
PLÁSTIC1 s. n. 1. amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la prepararea anvelopelor. 2. varietate de exploziv. (< engl., fr. plastic)
PLÁSTIC1 adv. Cu plasticitate; în mod sugestiv. /<fr. plastique
PLÁSTIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre corpuri solide) Care poate fi modelat; care se pretează modelării. ◊ Materiale (sau mase) ~ce materiale sintetice din care se produc diferite obiecte. Operație ~că plastie. Chirurgie ~că ramură a medicinei care se ocupă cu operațiile plastice. 2) Care ține de artele ce reflectă realitatea prin imagini vizuale; propriu artelor care reflectă realitatea prin imagini vizuale. ◊ Arte ~ce ansamblu de arte (pictură, sculptură, desen, arhitectură) care reflectă realitatea prin imagini vizuale. 3) lit. Care exprimă ceva cu mare putere de evocare; sugestiv; expresiv. /<fr. plastique
plastic a. 1. privitor la imitațiunea formelor: sculptura e prima artă plastică; 2. sculptural: stil plastic.
*plástic, -ă adj. (vgr. plastikós, d. plásso, creez, formez. V. aiazmă, plăzmuĭesc). Care pintr’o mică presiune primește orĭ-ce formă, care se poate modela: argilă plastică. Relativ la reproducerea formelor corporale ale omuluĭ și animalelor: statuaria și pictura în arte plastice. S. f. Arta de a modela figurile: plastica grecească. Pin ext. Totalitatea formelor uneĭ persoane: plastica ireproșabilă a luĭ Apóline. Adv. În mod plastic. Pin mijloacele plasticiĭ. Din punct de vedere plastic.
PLASTIC adj. 1. pictural, pitoresc, sugestiv. (Aspect ~.) 2. evocativ, evocator, expresiv, nuanțat, pitoresc, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)
-PLASTIC „care se modifică”. ◊ gr. plastikos „formativ” > fr. -plastique, engl. -plastic > rom. -plastic.

plastic dex

Intrare: plastic (suf.)
plastic suf.
Intrare: plastic (adj., subst.)
plastic adj., subst. substantiv neutru adjectiv