plastă definitie

10 definiții pentru plastă

PLÁSTĂ, plaste, s. f. (Reg.) Claie de fân. – Din bg., sb. plast.
PLÁSTĂ, plaste, s. f. (Reg.) Claie de fân. – Din bg., scr. plast.
PLÁSTĂ, plaste, s. f. (Regional) Claie de fîn. Astă-vară am cosit, Nouă plaste c-am făcut. PĂSCULESCU, L. P. 287. – Variantă: plástră (I. IONESCU, M. 549) s. f.
plástă (reg.) s. f., g.-d. art. plástei; pl. pláste
plástă (căpiță) s. f., g.-d. art. plástei; pl. pláste
PLÁSTĂ s. v. căpiță, claie, porcoi, stog.
plástă1, pláste, s.f. (reg.) 1. claie de fân, căpiță de fân, de cereale. 2. fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură, care servesc la susținerea fagurilor.
plástă2, s.f. (reg.) arătare, fantomă, nălucă.
plástă f., pl. e (sîrb. plast, stog; bg. plast, strat [de fîn, de pămînt]). Olt. Stog.
plastă s. v. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.

plastă dex

Intrare: plastă
plastă substantiv feminin