PLÁSTĂ, plaste, s. f. (Reg.) Claie de fân. – Din bg., sb. plast.

PLÁSTĂ, plaste, s. f. (Reg.) Claie de fân. – Din bg., scr. plast.

PLÁSTĂ, plaste, s. f. (Regional) Claie de fîn. Astă-vară am cosit, Nouă plaste c-am făcut. PĂSCULESCU, L. P. 287. – Variantă: plástră (I. IONESCU, M. 549) s. f.

plástă (reg.) s. f., g.-d. art. plástei; pl. pláste

plástă (căpiță) s. f., g.-d. art. plástei; pl. pláste

PLÁSTĂ s. v. căpiță, claie, porcoi, stog.

plástă1, pláste, s.f. (reg.) 1. claie de fân, căpiță de fân, de cereale. 2. fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură, care servesc la susținerea fagurilor.

plástă2, s.f. (reg.) arătare, fantomă, nălucă.

plástă f., pl. e (sîrb. plast, stog; bg. plast, strat [de fîn, de pămînt]). Olt. Stog.

plastă s. v. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.