PLASMOCHÍMIC, -Ă, plasmochimici, -ce, adj. Referitor la plasmochimie, care ține de plasmochimie. – De la plasmochimie.

PLASMOCHÍMIC, -Ă, plasmochimici, -ce, adj. Referitor la plasmochimie, de plasmochimie. – De la plasmochimie.

plasmochímic adj. m., pl. plasmochímici; f. sg. plasmochímică, pl. plasmochímice

plasmochímic, -ă adj. Care aparține plasmochimiei ◊ „Un procedeu plasmochimic care a condus la aplicații industriale este transformarea metanului în acetilenă, într-un jet de plasmă de hidrogen.” Cont. 3 XII 65 p. 8 (din plasmochimie + -ic)