plasament definitie

10 definiții pentru plasament

PLASAMÉNT, plasamente, s. n. 1. Investire a unei sume de bani într-o întreprindere, într-o afacere etc., cu scopul de a obține un câștig; plasare. 2. Faptul de a găsi, de a procura cuiva o slujbă, un post; postul, serviciul, slujba, locul în care cineva este plasat. 3. Capacitate a unui sportiv de a se situa pe teren în așa fel încât să facă față acțiunilor adversarului. – Din fr. placement.
PLASAMÉNT, plasamente, s. n. 1. Investire a unei sume de bani într-o întreprindere, într-o afacere etc., cu scopul de a obține un câștig; plasare. 2. Faptul de a găsi, de a procura cuiva o slujbă, un post; postul, serviciul, slujba, locul în care cineva este plasat. 3. (Sport) Așezare, situare a unui jucător în locul cel mai potrivit pe teren pentru a face față cu ușurință și cu eficacitate la acțiunile adversarului. – Din fr. placement.
PLASAMÉNT, plasamente, s. n. 1. Investire a unei sume de bani, a unui capital într-o întreprindere, într-o afacere sau în împrumuturi spre fructificare. Au găsit plasament în niște întreprinderi imaginare, cu beneficii fabuloase. C. PETRESCU, Î. II 238. 2. Slujbă, post, serviciu. A găsit un plasament bun. 3. (Sport) Așezare, situare a unui jucător într-un anumit loc pe teren.
plasamént s. n., pl. plasaménte
plasamént s. n., pl. plasaménte
PLASAMÉNT s. 1. v. investire. 2. v. slujbă.
PLASAMÉNT s.n. 1. Investire a unui capital într-o afacere, într-o întreprindere etc. 2. Slujbă, post, serviciu. 3. (Sport) Situarea pe teren a unui jucător în locul cel mai potrivit. [Cf. fr. placement].
PLASAMÉNT s. n. 1. investire a unui capital într-o afacere, într-o întreprindere etc. 2. slujbă, post, serviciu. 3. (sport) situarea pe teren a unui jucător în locul cel mai potrivit. (< fr. plancement)
PLASAMÉNT ~e n. 1) Investire de bani într-o afacere pentru a obține un câștig. 2) sport Situare a unui jucător pe teren (în locul cel mai potrivit). /<fr. placement
PLASAMENT s. investire, plasare. (~ al unui capital.)

plasament dex

Intrare: plasament
plasament substantiv neutru