plasă definitie

42 definiții pentru plasă

PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). 3. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer.
PLÁSĂ1, plase, s. f. I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu. ♦ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așază în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și evidențiază marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moșie în Evul Mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ în vechea împărțire administrativă a României; ocol. III. (Rar) Limbă de cuțit; tăiș. – Din sl. plasa.
PLÁSĂ2, plese, s. f. (Reg.) Fel de mâncare (ce se servește la masă). – Din ngr. plási.
PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). 3. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer.
PLÁSĂ1, plase, s. f. I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu. ◊ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așează în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moșie în evul mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ, în vechea împărțire administrativă a țării; ocol. III. (Rar) Limbă de cuțit; tăiș. – Din sl. plasa.
PLÁSĂ2, plese, s. f. (Reg.) Fel de mâncare (ce se servește la masă). – Din ngr. plási.
PLASÁ, plasez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva într-un anumit loc; a așeza pe cineva într-un post, într-o situație (bună); a procura cuiva o. slujbă. Tînărul va fi plasat. REBREANU, R. I 172. ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine (de pe o anumită poziție). A se plasa pe poziții progresiste. 2. (Cu privire la valori bănești) A investi. Puțini din numeroșii moșneni... plasează economiile muncii lor în cumpărare de pămînt. I. IONESCU, M. 139. ♦ A vinde. Plasez bilete ici, plasez bilete colo. ANGHEL-IOSIF, C. L. 109. ♦ (Cu privire la vorbe, idei) A spune ceva la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). [Deputatul] ne-a plasat cîteva ironii, care nu au supărat pe bătrîn. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. Ion Ozun nu poate plasa un cuvînt. C. PETRESCU, C. V. 66. 3. (La sporturile cu mingea) A trimite, a îndrepta mingea într-un loc anumit. A plasat mingea în colțul porții.
PLÁSĂ 1 s. f. (Rar) Limbă de cuțit, tăiș. Că de grea moarte-am murit, De plasa cuțitului, De pușca-mpăratului. MARIAN, Î. 354.
PLÁSĂ2, plase, s. f. Nume dat diverselor obiecte făcute dintr-o împletitură (cu ochiuri rare) de sfoară, de sîrmă etc. a) Unealtă de pescuit, formată dintr-o împletitură (dreptunghiulară) de cînepă, iută etc., fixată la un băț gros de care se ține. V. voloc. I-am plătit plasele cît nu face, fiindcă-i locul bun [de pescuit]. DAVIDOGLU, O. 87. Pescarii încremeneau o clipă Privindu-ne, și plasa o scufundau în pripă. PERPESSICIUS, S. 7. Erau bărcile mici și negre ale pescarilor ce se duceau la plasele și cîrligele așezate departe în mare. BART, S. M. 70. ◊ Fig. În plasa gîndurilor mele de lumină Ți-am prins imagina. TOPÎRCEANU, B. 82. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela (pe cineva), a amăgi, a seduce; a prinde în cursă, v. cursă. b) Cursă pentru păsări, animale etc. c) Rețea de frînghie folosită pentru a îngrădi porțiunea din spatele porții, la jocurile de fotbal și de handbal. Mingea s-a oprit în plasă. ♦ Rețea de frînghie fixată între doi stîlpi, la mijlocul terenului și peste care se trece mingea la jocurile de volei și de tenis, rețea la tenisul de masă. d) Rețea pe care se așază valizele într-un compartiment de tren. Întoarse rama de piele, în care se afla agățată de mînerul valizei din plasă, carta de vizită. C. PETRESCU, C. V. 8. e) Săculeț de mînă făcut dintr-o rețea de sfoară sau de mătase folosit pentru a purta diferite obiecte; fileu. f) Rețea peste care se mai pune adesea iarbă, crăci etc., folosită pentru a camufla obiective, lucrări, puncte strategice militare. g) Împletitură de sfori prin care trec ițele la războiul de țesut manual; ostrețe.
PLÁSĂ3, plăși, s. f. (În vechea organizare administrativă a țării) Subdiviziune administrativă mai mică decît un județ. Sînt născut la 1 martie 1837 în satul Humulești, județul Neamțului, plasa de sus. CREANGĂ, O. A. 285. Fu pe rînd subgrefier, subcomisar și subprefect la o plasă. NEGRUZZI, S. I 111. – Gen.-dat. și: (neobișnuit) plăsei (MACEDONSKI, O. III 36).
plasá (a ~) vb., ind. prez. 3 plaseáză
plásă1 (împletitură, împărțire administrativă) s. f., g.-d. art. plásei; pl. pláse
plásă2 (fel de mâncare) (reg.) s. f., g.-d. art. plései; pl. plése
plasá vb., ind. prez. 1 sg. plaséz, 3 sg. și pl. plaseáză
plásă (împletitură, împărțire administrativă, tăiș) s. f., g.-d. art. plásei; pl. pláse
plásă (fel de mâncare) s. f., g.-d. art. plései; pl. plése
PLASÁ vb. 1. v. amplasa. 2. v. posta. 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. v. clasa. 5. v. investi. 6. v. vinde.
PLÁSĂ s. I. 1. fileu, rețea. (~ la un năvod.) 2. v. fileu. 3. fileu. (~ la jocul de tenis.) 4. (TEHN.) paravan. (~ la războiul de țesut.) 5. (TEHN.) plasa ițelor v. cocleți; ostrețe (pl.), (~ la războiul de țesut.) 6. v. păienjeniș. 7. v. sacoșă. II. (înv., în Mold.) ocol. (~ era o subdiviziune a județului.)
PLÁSĂ s. v. ascuțiș, categorie, călcâi, chip, fel, gen, jgheab, lamă, latură, limbă, mâner, neam, plaz, plăsea, soi, sort, specie, staul, streașină, talpă, tăiș, tip, varietate.
PLASÁ vb. I. tr. 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ refl. A se situa pe o anumită poziție. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabilă). ♦ A vinde mărfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. [P.i. -sez. / < fr. placer].
PLASÁ vb. I. tr. 1. a repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. 2. a investi (un capital) într-o întreprindere. ◊ a vinde mărfuri. ◊ a spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. (sport) a trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. II. refl. a se situa pe o anumită poziție. (< fr. placer)
plasá (plaséz, plasát), vb. – A așeza într-un anumit loc. Fr. placer. – Der. plasament, s. n., din fr. placement; deplasa, vb., din fr. déplacer; deplasat, adj. (înv., în afara locului, inoportun); plasator, s. m. (persoană care plasează spectatorii la locurile lor în sălile de spectacol).
plásă (pláse), s. f.1. Împletitură pentru vînat. – 2. Împletitură de pescuit. – 3. (Înv.) Limbă de cuțit. – 4. Rețea, gratii. – 5. Diviziune administrativă, subprefectură. – 6. (Rar) Tip, clasă. – Mr. plase „clasă”. Sl. plasa „bandă, fîșie” (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der. plăsele, s. f. pl. (mîner) se zice mai ales despre mînere de sabie, formate din două părți de metal sau de lemn între care este așezată lama (sing. plăsea, var. prăsea, este rar); plăsela, vb. (a pune plăsele). Odobescu folosește pe plăsele cu sensul de „șild, siguranță la gura cheii”, dar e exemplu unic.
A PLASÁ ~éz tranz. 1) A pune (printr-un efort special) într-un anumit loc (realizând o intenție). ~ într-un post. ~ o minge. 2) (sume, capitaluri etc.) A da ca investiție; a investi. 3) (mărfuri, bilete etc.) A da contra cost sau gratuit. 4) (vorbe, replici etc.) A spune la timpul sau la locul potrivit. 5) A face să îmbrățișeze o meserie, o slujbă. 6) A băga. /<fr. placer
A SE PLASÁ mă ~éz intranz. 1): ~ pe o anumită poziție (sau pe poziția cuiva) a susține o anumită opinie sau a adopta opinia cuiva. 2) (despre sportivi) A se situa într-un anumit mod pe teren. /<fr. placer
PLÁSĂ1 ~e f. 1) Împletitură cu ochiuri mari, confecționată din fire groase (textile, sintetice sau metalice) având diverse întrebuințări; fileu. ◊ A prinde pe cineva în ~ a seduce pe cineva. 2) Obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură. [G.-D. plasei] /<sl. plasa
PLÁSĂ2 ~e f. 1) (în evul mediu în Țara Românească) Parte dintr-o moșie cuvenită unui proprietar. 2) Subdiviziune administrativă în cadrul unui județ. [G.-D. plasei] /<sl. plasa
plásă, pláse, plăși, plése, s.f. (înv. și reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasă. 2. fel de mâncare (servit la masă). 3. latură (a unei figuri geometrice).
plasà v. 1. a procura un post: a plasa un servitor; 2. a vinde: a plasa mărfuri; 3. a da cu dobândă: a plasa bani (= fr. placer).
plasă f. împletitură de sfoară spre a prinde pești și păsări. [Poate identică cu vorba următoare].
plasă f. 1. întindere de gard: 2. subdiviziunea unui județ în șes: România vechie avea 372 plăși administrate odinioară de câte un subprefect și în prezent de câte un administrator. [Slav. PLASA, țară].
plásă f., pl. e (vsl. plasa, rețea plasă, zonă, regiune: sîrb. plasa, sloĭ; rut. polósa, rus. -sá, regiune). Rețea, împletitură de sfoară pe care o poartă pin apă doĭ oamenĭ ca să prindă pește. (Sînt și plase de prins păsărĭ și feare, precum și plase de sîrmă de făcut cotețe de păsărĭ saŭ gardurĭ. V. năvod, voloc). Subdiviziune administrativă a unuĭ județ la șes (V. plaĭ). Lamă de metal (Vechĭ). Plăsea (Vechĭ): cuțite cu plase de cerb. Talpă la sania țărănească (Sud). De plasa luĭ (Trans.), de felu luĭ, din natura luĭ. V. plașcă 2.
*plaséz v. tr. (fr. placer, d. place, pĭață, loc. V. pĭață). Procur cuĭva post, îĭ găsesc ocupațiune: a plasa o guvernantă. Vînd, găsesc loc de desfacere uneĭ mărfĭ: a plasa cereale. Daŭ banĭ cu procent: a plasa banĭ într’o ipotecă.
PLASA vb. 1. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...) 2. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) posta. (S-a ~ în fața ușii.) 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. a se clasa, a se clasifica, a se situa. (S-a ~ al doilea în concurs.) 5. a băga, a investi, a vîrî. (A ~ un capital în ceva.) 6. a desface, a vinde, (reg.) a petrece, (înv., în Transilv.) a cheltui. (A ~ o marfă.)
pla s. v. ASCUȚIȘ. CATEGORIE. CĂLCÎI. CHIP. FEL. GEN. JGHEAB. LAMĂ. LATURĂ. LIMBĂ. MÎNER. NEAM. PLAZ. PLĂSEA. SOI. SORT. SPECIE. STAUL. STREAȘINĂ. TALPĂ. TĂIȘ. TIP. VARIETATE.
PLA s. I. 1. fileu, rețea. (~ la un năvod.) 2. fileu, (înv.) rezil. (~ pentru păr.) 3. fileu. (~ la jocul de tenis.) 4. (TEHN.) paravan. (~ la războiul de țesut.) 5. (TEHN.) plasa ițelor = cocleți (pl.), (reg.) ostrețe (pl.). (~ la războiul de țesut.) 6. păienjeniș, pînză, (rar) păinjinar, (reg.) painginăraie, (înv.) păioară. (Prins ca într-o ~ de păianjen.) 7. sacoșă, (reg.) neț. (Bagă cumpărăturile în ~.) II. (înv., în Mold.) ocol. (~ era o subdiviziune a județului.)
PLASĂ DE FRÂNARE împletitură de mari dimensiuni, compusă din sandouri (v.), destinată opririi rapide a avionului din rulajul la aterizare în cazul în care frânele acestuia s-au defectat sau când contactul cu pista a fost greșit, dincolo de mijlocul acesteia, liziera aerodromului putând fi depășită. Ridicarea plasei este rapidă și se face la comanda conducătorului de zbor. Există plase de frânare înalte (care cuprind tot avionul) și joase (care agață doar trenul de aterizare).
plásă, plase, s.f. – (înv.) Veche împărțire administrativă; subprefectură. – Din sl. plasa „bandă, fâșie” (Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).
plásă, -e, s.f. – Veche împărțire administrată; subprefectură. – Din sl. plasa „bandă, fâșie”.
a lua plasă / țeapă expr. a se păcăli, a se fraieri.
a ridica mingea la fileu / la plasă expr. 1. (pub.) a crea condiții favorabile (cuiva) 2. (er.d. femei) a excita (un bărbat).
plasă, plase s. f. păcăleală.

plasă dex

Intrare: plasă (pl. plase)
plasă pl. plase substantiv feminin
Intrare: plasă (pl. plese)
plasă pl. plese substantiv feminin
Intrare: plasă (pl. plăși)
plasă pl. plăși
Intrare: plasa
plasa verb grupa I conjugarea a II-a