plantivor definitie

6 definiții pentru plantivor

PLANTIVÓR, -Ă, plantivori, -e, adj. (Înv.) Erbivor. – De la plantă1.
PLANTIVÓR, -Ă, plantivori, -e, adj. (Înv.) Erbivor. – De la plantă1.
plantivór adj. m., pl. plantivóri; f. sg. plantivóră, pl. plantivóre
PLANTIVÓR adj. v. erbivor.
plantivor adj. v. ERBIVOR.
PLANTI-1 „plantă”. ◊ L. planta „mlădiță” > fr. planti-, engl. id. > rom. planti-. □ ~col (v. -col1), adj., (despre organisme) care locuiește pe plante; ~vor (v. -vor), adj., (despre insecte) care se hrănește cu plante.

plantivor dex

Intrare: plantivor
plantivor adjectiv