plantaginacee definitie

6 definiții pentru plantaginacee

PLANTAGINACÉE, plantaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu frunze întregi, mai rar lobate, dispuse de obicei în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, în spice sferice sau cilindrice, și cu fructe capsule sau nucule; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. plantaginacée.
PLANTAGINACÉE, plantaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu frunze întregi, mai rar lobate, dispuse de obicei în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice sferice sau cilindrice, și cu fructe capsule sau nucule; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. plantaginacées.
plantaginacée s. f., art. plantaginacéea, g.-d. art. plantaginacéei; pl. plantaginacée
plantaginacée s. f., pl. plantaginacée
PLANTAGINACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee, având ca tip pătlagina; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. plantaginacées, cf. lat. plantagin – pătlagină].
PLANTAGINACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee, cu frunze dispuse în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice, și cu fructe capsule sau nucule: plantago. (< fr. plantaginacées)

plantaginacee dex

Intrare: plantaginacee
plantaginacee substantiv feminin