plantație definitie

18 definiții pentru plantație

PLANTÁȚIE, plantații, s. f. 1. Teren pe care au fost plantați pomi fructiferi, arbori, arbuști etc. ◊ Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc. 2. Mare gospodărie caracterizată prin monocultura unor plante tehnice și alimentare în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală). [Var.: plantațiúne s. f.] – Din fr. plantation.
PLANTAȚIÚNE s. f. v. plantație.
PLANTÁȚIE, plantații, s. f. 1. Totalitatea plantelor cultivate după o anumită metodă pe un teren amenajat în acest scop. ◊ Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc. 2. Mare gospodărie caracterizată prin monocultura unor plante tehnice și alimentare în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală). [Var.: plantațiúne s. f.] – Din fr. plantation.
PLANTAȚIÚNE s. f. v. plantație.
PLANTÁȚIE, plantații, s. f. Totalitatea plantelor (de obicei de aceeași specie și cu o cultură de durată) care se cultivă pe un teren amenajat în acest scop, după o anumită metodă. Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, L. 94. Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști, făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vîntului etc. ♦ Teren cultivat cu un anumit fel de plante. Plantație de orez.
plantáție (-ți-e) s. f., art. plantáția (-ți-a), g.-d. art. plantáției; pl. plantáții, art. plantáțiile (-ți-i-)
plantáție s. f. (sil. -ți-e), art. plantáția (sil. -ți-a), g.-d. art. plantáției; pl. plantáții, art. plantáțiile (sil. -ți-i-)
PLANTÁȚIE s. (înv.) sădire, săditură. (O ~ de piersici.)
PLANTÁȚIE s. v. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare.
PLANTÁȚIE s.f. 1. Ansamblu de plante (din aceeași specie) cultivate pe un teren special pregătit. ♦ Cultură de plante speciale. 2. Întreprindere agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.); culturile unei astfel de întreprinderi. 3. (Teatru) Planul după care se așază în scenă elementele decorului și mobilierului. [Gen. -iei, var. plantațiune s.f. / cf. fr. plantation, lat. plantatio].
PLANTAȚIÚNE s.f. v. plantație.
PLANTÁȚIE s. f. 1. unitate de producție agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.). 2. totalitatea plantelor (din aceeași specie) cultivate pe un teren special amenajat. 3. plan după care se așază în scenă elementele decorului și mobilierului. (< fr. plantation, lat. plantatio)
PLANTÁȚIE ~i f. 1) Teren plantat; suprafață cultivată cu plante. 2) Suprafață agricolă, de mari dimensiuni, destinată pentru cultivarea plantelor tehnice sau alimentare în condiții speciale de climă. [G.-D. plantației; Sil. -ți-e] /<fr. plantation
plantați(un)e f. 1. acțiunea de a planta; 2. cantitatea de arbori plantați în acelaș teren: 3. locul unde s’a plantat; 4. stabiliment agricol în colonii: plantațiuni de tutun.
*plantațiúne f. (lat. plantátio, -ónis). Acțiunea de a planta. Ceĭa ce s’a plantat (arborĭ, semănăturĭ): o plantațiune frumoasă. Locu în care s’a plantat. Stabiliment agricol în coloniĭ: plantațiunile de trestie de zahar, de tutun din America de Sud. – Și -áție.
plantație s. v. PLANTARE. PLANTAT. PUNERE. PUS. RĂSĂDIRE. RĂSĂDIT. SĂDIRE. SĂDIT. TRANSPLANTARE.
PLANTAȚIE s. (înv.) sădire, săditură. (O ~ de piersici.)
a munci ca un bou / ca un cal / ca un rob / ca un sclav (pe plantație) expr. a munci până la epuizare; a trudi, a osteni muncind.

plantație dex

Intrare: plantație
plantațiune
plantație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e