planografie definitie

8 definiții pentru planografie

PLANOGRAFÍE s. f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc. – Din fr. planographie.
PLANOGRAFÍE, planografii, s. f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc. – Din fr. planographie.
PLANOGRAFÍE, planografii, s. f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.
planografíe (-no-gra-) s. f., art. planografía, g.-d. planografíi, art. planografíei
planografíe s. f. (sil. -gra-), art. planografía, g.-d. art. planografíei; pl. planografíi
PLANOGRAFÍE s.f. Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; tipar înalt. [Gen. -iei. / < fr. planographie].
PLANOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere tipografică cu forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; tipar înalt. (< fr. planographie)
PLANO-1 „plan, organizare”. ◊ L. planus „neted, întins” > fr. plano-, germ. id., engl. id. > rom. plano-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; sin. tipar înalt; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă care indică organizarea planificată a operațiilor din cadrul unui ciclu.

planografie dex

Intrare: planografie
planografie substantiv feminin
  • silabisire: -gra-