planisi definitie

11 definiții pentru planisi

PLANISÍ, planisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce. ♦ Refl. A se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus. – Din ngr. eplánisa (aor. lui planó).
PLANISÍ, planisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce. ♦ Refl. A se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus. – Din ngr. eplánisa (aor. lui planó).
PLANISÍ, planisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A ademeni, a amăgi, a înșela (pentru a supune pe cineva voinței sale); a încînta, a seduce. începu să vorbească cam alene, cu niște cuvinte mieroase și ademenitoare de ar fi planisit nu numai pe oameni, dară și... pietrele. ISPIRESCU, U. 8. ♦ Refl. A se supune voinței cuiva; a se lăsa robit, stăpînit de cineva. Biata femeie, slabă ca toate femeile, se planisi dascălului. ISPIRESCU, L. 270.
planisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. planisésc, imperf. 3 sg. planiseá; conj. prez. 3 să planiseáscă
planisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. planisésc, imperf. 3 sg. planiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. planiseáscă
PLANISÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
planisí (planisésc, planisít), vb. – A ademeni, a înșela. Ngr. πλανῶ, aorist πλάνησα (Tiktin; Gáldi 229).
planisí2, planisésc, vb. IV (înv.) a nivela, a netezi.
planisì v. a înduioșa: ar fi planisit și înseși pietrele ISP. [Gr. mod. PLANÉVO, a seduce, prin intermediarul aorisitului].
planisésc v. tr. (ngr. planó și -névo, aor. plánisa, seduc). Munt. Rar azĭ. Înduĭoșez. V. refl. A se planisi cuĭva (Isp.), a se potrivi luĭ, a-ĭ face pe plac.
planisi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

planisi dex

Intrare: planisi
planisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a