planimetru definitie

9 definiții pentru planimetru

PLANIMÉTRU, planimetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea suprafețelor plane (hărți și planuri topografice) prin parcurgerea conturului acestora. – Din fr. planimètre.
PLANIMÉTRU, planimetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea suprafețelor plane (hărți și planuri topografice) prin parcurgerea conturului acestora. – Din fr. planimètre.
PLANIMÉTRU, planimetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea ariilor figurilor plane.
planimétru (-me-tru) s. n., art. planimétrul; pl. planimétre
planimétru s. n. (sil. -tru), art. planimétrul; pl. planimétre
PLANIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea suprafețelor plane. [< fr. planimètre].
PLANIMÉTRU s. n. instrument folosit în planimetrie. (< fr. planimètre)
PLANIMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea ariei figurilor plane (pe o hartă sau pe un plan topografic). /<fr. planimetre
PLANI- „plan, neted, întins”. ◊ L. planus „neted” > fr. plani-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. plani-. □ ~edru (v. -edru), adj., care are suprafețe plane; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Parte a topografiei care se ocupă cu determinarea și reprezentarea pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren. 2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat pentru măsurarea suprafețelor plane; ~rostru (v. -rostru), adj., (despre păsări) cu ciocul plat; ~sferă (v. -sferă), s. f., hartă în care sînt reprezentate cele două emisfere ale globului pămîntesc sau ale sferei cerești.

planimetru dex

Intrare: planimetru
planimetru substantiv neutru
  • silabisire: -tru