planificator definitie

8 definiții pentru planificator

PLANIFICATÓR, -OÁRE, planificatori, -oare, adj. Care planifică. ♦ (Substantivat) Specialist în întocmirea planurilor de desfășurare a unor activități economice. – Planifica + suf. -tor.
PLANIFICATÓR, -OÁRE, planificatori, -oare, adj. Care planifică. ♦ (Substantivat) Specialist în întocmirea planurilor de desfășurare a unor activități economice. – Planifica + suf. -tor.
PLANIFICATÓR, -OÁRE, planificatori, -oare, adj. Care planifică; de planificare. Realizarea sarcinilor de plan este asigurată înainte de toate prin faptul că statul are în mîinile sale pîrghii puternice care-i permit să-și exercite rolul planificator și regulator. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. ♦ (Substantivat) Specialist în întocmirea planurilor de producție.
planificatór adj. m., s. m., pl. planificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. planificatoáre
planificatór adj. m., s. m., pl. planificatóri; f. sg. și pl. planificatoáre
PLANIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în întocmirea planurilor de producție. [< planifica + -tor].
PLANIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care planifică. II. s. m. f. specialist în întocmirea planurilor de producție. III. s. n. (inform.) program specializat al sistemului de operare al unui calculator, destinat alocării resurselor sistemului în vederea desfășurării unor activități. (< planifica + -tor, /III/ după engl. scheduler)
PLANIFICATÓR ~oáre (~óri,~oáre) m. și f. Lucrător specializat în planificare. /a planifica + suf. ~tor

planificator dex

Intrare: planificator (adj.)
planificator adjectiv
Intrare: planificator (s.m.)
planificator substantiv masculin