planiedru definitie

6 definiții pentru planiedru

PLANIÉDRU, -Ă, planiedri, -e, adj. (Despre cristale) Care are suprafețe plane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. planièdre.
PLANIÉDRU, -Ă, planiedri, -e, adj. (Despre cristale) Care are suprafețe plane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. planièdre.
planiédru adj. m., pl. planiédri; f. sg. planiédră, pl. planiédre
PLANIÉDRU, -Ă adj. (Geom.) Care are suprafețe plane. [Pron. -ni-e-. / < fr. planièdre].
PLANIEDRU, -Ă adj. (despre cristale) cu fețe plane. (< fr. planièdre)
PLANI- „plan, neted, întins”. ◊ L. planus „neted” > fr. plani-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. plani-. □ ~edru (v. -edru), adj., care are suprafețe plane; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Parte a topografiei care se ocupă cu determinarea și reprezentarea pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren. 2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat pentru măsurarea suprafețelor plane; ~rostru (v. -rostru), adj., (despre păsări) cu ciocul plat; ~sferă (v. -sferă), s. f., hartă în care sînt reprezentate cele două emisfere ale globului pămîntesc sau ale sferei cerești.

planiedru dex

Intrare: planiedru
planiedru adjectiv