planic definitie

7 definiții pentru planic

PLÁNIC, -Ă, planici, -ce, adj. Conform unui plan dinainte stabilit; privitor la un plan. – Plan + suf. -ic (după rus. planomernîi).
PLÁNIC, -Ă, planici, -ce, adj. Conform unui plan dinainte stabilit; privitor la un plan. – Plan + suf. -ic (după rus. planomernâi).
plánic adj. m., pl. plánici; f. plánică, pl. plánice
plánic adj. m., pl. plánici; f. sg. plánică, pl. plánice
PLÁNIC, -Ă adj. Conform cu un plan dinainte stabilit, referitor la un plan. [După rus. planomernâi].
PLÁNIC, -Ă adj. conform unui plan (II, 6); referitor la un plan. (< plan + -ic)
PLÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de planuri; propriu planurilor. Economie ~că. /plan + suf. ~ic

planic dex

Intrare: planic
planic adjectiv