Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 419480:
pláncă, plánci, s.f. (reg.) 1. drum în pantă podit cu prăjini sau cu trunchiuri de copaci și mărginit pe laturi, pe care se transportă, prin alunecare, buștenii grei; jilep. 2. podea de trunchi de copac pe care se depozitează buștenii (în pădure sau în curtea fabricii de cherestea). 3. chinga căpriorilor casei.
Plancă dex online | sinonim
Plancă definitie
