PLANȘÉTĂ, planșete, s. f. 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice. 2. (Top.; în sintagma) Planșetă topografică = aparat folosit pentru trasarea pe un plan, fără calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; în sintagma) Planșetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului. 4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette.

PLANȘÉTĂ, planșete, s. f. 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice. 2. (Top.; în sintagma) Planșetă topografică = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fără calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; în sintagma) Planșetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului. 4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette.

PLANȘÉTĂ, planșete, s. f. 1. Placă plană de dimensiuni relativ mici, făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice. Am văzut ieșind de acolo băieți chipeși, cu planșete din cele inginerești. I. BOTEZ, ȘC. 229. ♦ Scîndură lată (folosită în bucătărie), pe care se întind foile de aluat. 2. (Învechit, la pl.) Dușumele. Pașa turc... cu care stam de vorbă așezați grecește pe planșete, avu nenorocita idee să se scoale în picioare. BOLINTINEANU, O. 285.

planșétă s. f., g.-d. art. planșétei; pl. planșéte

planșétă s. f., pl. planșéte

PLANȘÉTĂ s. (rar) scândură. (~ pentru întinderea foilor de aluat.)

PLANȘÉTĂ s.f. Placă de lemn dreptunghiulară (uneori montată pe un suport) pe care se fixează hârtia pentru desen, pentru ridicări tipografice etc. ♦ Scândură lată pe care se întind foile de aluat. [< fr. planchette].

PLANȘÉTĂ s. f. placă dreptunghiulară din lemn pe care se fixează hârtia pentru desen, pentru ridicări topografice etc. ◊ scândură lată pe care se întind foile de aluat. (< fr. planchette)

PLANȘÉTĂ ~e f. 1) Planșă mică care servește ca suport pentru hârtie la desen sau pentru diferite lucrări tehnice. 2) Scândură lată pe care se întinde aluatul în foi. /<fr. planchette

planșetă f. instrument de ridicat planul unui teren (= fr. planchette).

*planșétă f., pl. e (fr. planchette, dim. d. planche, scîndură). Suprafață compusă dintr’una saŭ maĭ multe scîndurĭ netede pe care desemnatoriĭ întind hîrtia pe care desemnează.

PLANȘETĂ s. (rar) scîndură. (~ pentru întinderea foilor de aluat.)

planșete s. pl. v. DUȘUMEA. PARDOSEALĂ. PODEA. SCÎNDURĂ.