plagia definitie

12 definiții pentru plagia

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.
PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.
PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși idei din scrierile altora păstrînd forma lor originală și prezentîndu-le drept creații personale; a publica, sub semnătură proprie, părți din opera altuia; a comite un furt literar.
plagiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 plagiáză, 1 pl. plagiém (-gi-em); conj. prez. 3 să plagiéze; ger. plagiínd (-gi-ind)
plagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. plagiéz, 3 sg. și pl. plagiáză, 1 pl. plagiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. plagiéze; ger. plagiínd (sil. -gi-ind)
PLAGIÁ vb. a copia. (În romanul lui l-a ~ pe...)
PLAGIÁ vb. I. tr. A lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva și a le prezenta drept creații proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. plagier].
PLAGÍA vb. tr. a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva, prezentându-le drept creație proprie; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia. (< fr. plagier)
A PLAGIÁ ~éz tranz. (mai ales texte literare sau științifice străine) A reproduce integral sau parțial, prezentând drept creație personală; a copia. /<fr. plagier
plagià v. a comite un plagiat.
*plagiéz v. tr. (lat. *plagiáre, de unde vine și plagiator; fr. plagier). Fur ideile altuĭa, copiez opera cuĭva și declar că e a mea: această carte e plagiată după cutare.
PLAGIA vb. a copia. (În romanul lui l-a ~ pe...)

plagia dex

Intrare: plagia
plagia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gi-a