placiditate definitie

11 definiții pentru placiditate

PLACIDITÁTE s. f. Faptul de a fi placid; impasibilitate, indiferență, pasivitate. – Din fr. placidité.
PLACIDITÁTE s. f. Faptul de a fi placid; impasibilitate, indiferență, pasivitate. – Din fr. placidité.
PLACIDITÁTE s. f. Faptul de a fi placid; liniște, calm, impasibilitate, indiferență.
placiditáte s. f., g.-d. art. placiditắții
placiditáte s. f., g.-d. art. placidității
PLACIDITÁTE s. 1. v. indiferență. 2. v. calm.
PLACIDITÁTE s.f. Faptul de a fi placid; impasibilitate; blândețe. [Cf. fr. placidité].
PLACIDITÁTE s. f. faptul de a fi placid; impasibilitate; indiferență, apatie. (< fr. placidité)
PLACIDITÁTE f. 1) Caracter placid. 2) Atitudine pasivă; pasivitate; impasibilitate. /<fr. placidité
*placiditáte f. (lat. placiditas, -átis). Liniște, seninătate, lipsă de iritațiune: placiditatea templuluĭ științeĭ.
PLACIDITATE s. 1. apatie, delăsare, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~ a cuiva.) 2. calm, flegmă, imperturbabilitate. (O ~ structurală, temperamentală.)

placiditate dex

Intrare: placiditate
placiditate substantiv feminin