plachie definitie

13 definiții pentru plachie

PLACHÍE, plachii, s. f. 1. Mâncare de pește preparată cu multă ceapă și cu mult untdelemn, rumenită la cuptor. 2. (Reg.) Un fel de pilaf preparat din orez sau din păsat, cu carne, cu pește, cu ciuperci sau numai cu grăsime. – Din ngr. plaki.
PLACHÍE, plachii, s. f. 1. Mâncare de pește preparată cu multă ceapă și cu mult untdelemn, rumenită la cuptor. 2. (Reg.) Un fel de pilaf preparat din orez sau din păsat, cu carne, cu pește, cu ciuperci sau numai cu grăsime. – Din ngr. plaki.
PLACHÍE, plachii, s. f. 1. Mîncare de pește, făcută cu ceapă și cu untdelemn și pregătită la cuptor. A întins... o masă lungă încărcată cu străchini pline de plachie, sarmale și alte bunătăți. SADOVEANU, E. 116. Îi plăcea cu deosebire ciorba de știucâ fiartă în zeamă de varză acră cu hrean, iacniile și plachiile. GHICA, S. A. 83. 2. (Mold.) Un fel de pilaf făcut din orez, mei sau păsat (cu carne sau numai cu grăsime). Vistiernicul se grăbi să guste și din talgerul al doilea plachia de mălai mărunțel și să deșerte din nou ulcica. SADOVEANU, F. J. 111. Vom face plachie cu costițe de porc de cele afumate. CREANGĂ, P. 5. ♦ Fig. Amestecătură. Știam pe de rost nesărata plachie de sfaturi și de dojane. M. I. CARAGIALE, C. 8.
plachíe s. f., art. plachía, g.-d. art. plachíei; pl. plachíi, art. plachíile
plachíe s. f., art. plachía, g.-d. art. plachíei; pl. plachíi, art. plachíile
PLACHÍE s. v. piftie, pilaf, răcituri.
plachíe (plachíi), s. f. – Mîncare de pește cu ceapă și untdelemn. Ngr. πλαϰί (Tiktin; Gáldi 229). Este dubletul lui pláchie, s. f. (Mold., pilaf).
PLÁCHIE ~i f. 1) Fel de mâncare preparată din pește (cu multă ceapă, ulei și condimente) și dată la cuptor. 2) reg. Fel de mâncare pregătită din orez (cu lapte și zăhar sau dulceață) și dată la cuptor. [G.-D. plachiei] /<ngr. plaki
plachíe, plachíi, s.f. (înv.) vas de metal în care se gătește mâncarea.
plachie f. Mold. bucate scăzute cu orez și cu piper: plachie cu costițe de porc CR. [Grec. mod. PLAKY].
plachíe f. (mgr. plaki, ngr. plakúndi [scris -nti], plăcintă). Munt. Un fel de ĭahnie de pește cu ceapă și unt-de-lemn și coaptă în cuptor. Mold. Pláchie, pilaf țărănesc făcut din orez (bulgur saŭ meĭ) și costițe de purcel (saŭ și alt fel de carne).
plachie s. v. PIFTIE. PILAF. RĂCITURI.
-PLACHIE „întindere, suprafață”. ◊ gr. plax, plakos „suprafață plată” > germ. -plakie, it. -plachia > rom. -plachie.

plachie dex

Intrare: plachie (suf.)
plachie suf.
Intrare: plachie (subst.)
plachie subst. substantiv feminin