placentar definitie

11 definiții pentru placentar

PLACENTÁR, -Ă, placentari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține placentei (1), privitor la placentă. 2. S. n. (La pl.) Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă; (și la sg.) animal care face parte din această subclasă. – Din fr. placentaire.
PLACENTÁR, -Ă, placentari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține placentei (1), privitor la placentă. 2. S. n. (La pl.) Subclasă de mamifere care cuprinde animale cu placentă; (și la sg.) animal care face parte din această subclasă. – Din fr. placentaire.
PLACENTÁR, -Ă, placentari, -e, adj. 1. Care aparține placentei, al placentei. Vase placentare. 2. Care are placentă, cu placentă. Mamifere placentare.
placentár1 adj. m., pl. placentári; f. placentáră, pl. placentáre
placentár2 s. n., pl. placentáre
placentár adj. m., pl. placentári; f. sg. placentáră, pl. placentáre
placentár s. n., pl. placentáre
PLACENTÁR, -Ă adj. 1. Referitor la placentă, al placentei. 2. Cu placentă. // s.n.pl. Mamifere la care schimburile nutritive dintre organismul matern și pui se face prin intermediul placentei (1). [Cf. fr. placentaire(s)].
PLACENTÁR, -Ă adj. 1. referitor la placentă. 2. (despre mamifere) cu placentă. (< fr. placentaire)
PLACENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de placentă; propriu placentei. 2) (despre mamifere) Care are placentă; cu placentă. /<fr. placentaire
*placentár, -ă adj. (d. placentă). Anat. Al placenteĭ: vasele placentare. Zool. Care are placentă: mamiferele se împart în placentare și neplacentare. S. n., pl. e. Un placentar. V. mamifer.

placentar dex

Intrare: placentar
placentar adjectiv substantiv neutru