placentație definitie

7 definiții pentru placentație

PLACENTÁȚIE, placentații, s. f. (Bot.) Felul în care sunt așezate ovulele de placentă (2). – Din fr. placentation.
PLACENTÁȚIE, placentații, s. f. (Bot.) Felul în care sunt așezate ovulele de placentă (2). – Din fr. placentation.
PLACENTÁȚIE, placentații, s. f. (Bot.) Felul în care sînt dispuse ovulele pe placentă.
placentáție (-ți-e) s. f., art. placentáția (-ți-a), g.-d. art. placentáției; pl. placentáții, art. placentáțiile (-ți-i-)
placentáție s. f. (sil. -ți-e), art. placentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. placentáției; pl. placentáții, art. placentáțiile (sil. -ți-i-)
PLACENTÁȚIE s.f. Așezarea ovulelor pe placentă. ♦ Formarea și modul de inserare a placentei. [Gen. -iei. / cf. fr. placentation].
PLACENTÁȚIE s. f. formarea și modul de inserare a placentei. ◊ (bot.) așezare a ovulelor pe placentă. (< fr. placentation)

placentație dex

Intrare: placentație
placentație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e