PLACÉBO s. n. (Farm.) Medicament (sau preparat) inactiv prescris fie pentru a-i face plăcere pacientului, fie în scopuri experimentale, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului și reacțiile psihice ale pacientului. ◊ (Adjectival) Efectul placebo. – Din fr., engl. placebo.

PLACÉBO s. n. (Farm.) Medicament (sau preparat) inactiv prescris fie pentru a-i face plăcere pacientului, fie în scopuri experimentale, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului și reacțiile psihice ale pacientului. ◊ (Adjectival) Efectul placebo. – Din fr., engl. placebo.

*placébo s. n., art. placéboul

PLACÉBO s. n. substanță-martor, inofensivă, în farmacologie pentru testarea unui produs nou înainte de a fi pus în circulație. (< fr., engl., lat. placebo)

PLACÉBO n. fam. Preparat medicamentos inactiv prescris pacientului pentru a-i face plăcere sau în scopuri experimentale. /<fr., engl. placebo

placébo s. sg.tant. (farm.) ◊ „Este vorba despre așa-zisele «placebo», adică medicamente care acționează asupra psihicului individului.” Sc. 24 I 75 p. 5. ◊ „S-a vorbit deseori de rolul autosugestiei în medicină. S-au făcut chiar experiențe pe unii pacienți ce se plângeau de diferite afecțiuni, cărora le-au fost administrate medicamente [...] fictive – așa-numitele placebo, care nu au nici un fel de efect terapeutic.” Sc. 5 XI 75 p. 6. ◊ „Cei 27905 medici «cobai» vor trebui să înghită zilnic câte o ceașcă de aspirină, beta caroten, sau placebo (substanță inactivă substituită unui medicament).” R.l. 28 XII 82 p. 6 (din fr., engl. placebo; PR 1945, BD 1967; DM; DEX-S)