placaj definitie

12 definiții pentru placaj

PLACÁJ, placaje, s. n. 1. Semifabricat din lemn în formă de placă, realizat prin încleierea sub presiune a unui număr de obicei impar de foi de furnir suprapuse, folosit la fabricarea mobilelor, a ambalajelor, a ambarcațiunilor etc. ♦ Înveliș de piatră, de cărămidă, de sticlă, de lemn etc. cu care se acoperă unele elemente de construcție sau unele obiecte spre a le proteja împotriva agenților externi sau spre a le înfrumuseța aspectul. 2. Placare. 3. (La jocul de rugbi) Oprire din acțiune a unui jucător prin imobilizarea lui cu mâinile. – Din fr. placage, plaquage.
PLACÁJ, placaje, s. n. 1. Semifabricat din lemn în formă de placă, realizat prin încleierea sub presiune a unui număr de obicei impar de foi de furnir suprapuse, întrebuințat la fabricarea mobilelor, a ambalajelor, a ambarcațiunilor etc. ♦ Înveliș de piatră, de cărămidă, de sticlă, de lemn etc. cu care se acoperă unele elemente de construcție sau unele obiecte spre a le proteja împotriva agenților externi sau spre a le înfrumuseța aspectul. 2. Placare. 3. (La jocul de rugbi) Oprire din acțiune a unui jucător prin imobilizarea lui cu mâinile. – Din fr. placage, plaquage.
PLACÁJ, placaje, s. n. 1. Placă formată prin încleierea unui număr impar de foi de furnir suprapuse cu fibrele încrucișate, întrebuințată la fabricarea mobilelor, a ambarcațiilor etc. 2. Înveliș de piatră, de cărămidă, de lemn etc. folosit pentru acoperirea unui element de construcție sau a unui obiect, spre a-l proteja, a-i da un aspect mai frumos, a realiza un motiv decorativ etc.
placáj s. n., pl. placáje
placáj s. n., pl. placáje
PLACÁJ s. v. placare.
PLACÁJ s.n. 1. Placă obținută prin încleierea mai multor foi de furnir așezate unele peste altele; se folosește la confecționarea de mobile, de panouri etc. 2. Înveliș de piatră, de cărămidă, de lemn etc. cu care se acoperă un element de construcție, un obiect de lemn etc. pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. Oprirea din acțiune a unui jucător la rugbi prin imobilizare cu mâinile; placare. [< fr. placage].
PLACÁJ s. n. 1. placă de lemn prin încleierea mai multor foi de furnir așezate unele peste altele, servind la confecționarea de mobile, panouri etc. 2. îmbrăcăminte de protecție sau cu caracter estetic din piatră, cărămidă, lemn etc. a unui element de construcție, obiect de lemn etc., pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. (rugbi) oprirea din acțiune a unui jucător prin imobilizare cu mâinile. (< fr. placage)
PLACÁJ1 ~e n. 1) Material de construcție obținut prin încleierea unui număr de foi de furnir, așezate una peste alta, folosit, mai ales, la confecționarea mobilei. 2) Înveliș protector sau decorativ (de lemn, de piatră, de cărămidă etc.) cu care se acoperă un element de construcție. /<fr. placage
PLACÁJ2 ~e n. (la jocul de rugbi) Tehnica de placare a unui jucător. /<fr. placage
PLACAJ s. placare.
costum de cherestea / de placaj expr. coșciug.

placaj dex

Intrare: placaj
placaj substantiv neutru