plașcă definitie

13 definiții pentru plașcă

PLÁȘCĂ, plăști, s. f. (Reg.) Un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. – Din sl. plastŭ.
PLÁȘCĂ, plăști, s. f. (Reg.) Un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. – Din sl. plastŭ.
pláșcă (reg.) s. f., g.-d. art. plắștii; pl. plăști
pláșcă s. f., g.-d. art. plăștii; pl. plăști
PLÁȘCĂ s. v. crețișoară, cuirasă, hlamidă, mantie, năpastă, platoșă, prostovol, răsplată, recompensă.
pláșcă (plắști), s. f.1. Mantie, veșmînt lung. – 2. (Trans., Olt.) Plasă, fileu de pescuit. – 3. Plantă (Alchemilla vulgaris). – Var. înv. pleașcă. Sl. plaštĭ „mantie” (Cihac, II, 261; Conev 83), cf. sb., cr. plašt, slov. plašč, pol. plaszcz, rus. plaštĭ. Sensul 2 arată că în rom. s-a simțit ca un diminutiv al lui plasă. – Der. plășcar, s. m. (Olt., pescar); împlășca, vb. (a pune o haină pe umeri, a purta).
pláșcă2, plășci, s.f. (înv.) răsplată, recompensă, dar.
pláșcă1, plăști, s.f. (reg.) 1. un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. 2. plantă cu frunzele crețe; crețișoară, tășculiță. 3. (înv.) pelerină lungă, mantie, hlamidă; veșmânt lung. 4. (înv.) platoșă. 5. bandaj, pansament; cataplasmă. 6. acoperișul casei. 7. loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 8. obiect care servește la susținerea fagurilor. 9. (înv.) praștie de aruncat pietre.
pláșcă3 s.f. (reg.) trompetă.
plașcă f. 1. plasă de pește; 2. Bot. crețișoare; plașca ciobanului, tășculiță. [Slav. PLAȘTĬ].
1) pláșcă f., pl. ăștĭ și ășcĭ (vsl. plaštĭ). Vechĭ. Mantie.
2) pláșcă f., pl. ășĭ și ășcĭ (d. plasă). Olt. Plasă de prins pește.
plașcă s. v. CREȚIȘOARĂ. CUIRASĂ. HLAMIDĂ. MANTIE. PLATOȘĂ. PROSTOVOL. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ.

plașcă dex

Intrare: plașcă
plașcă 1 pl. -ști substantiv feminin
plașcă 2 pl. -șci substantiv feminin