plăviț definitie

2 intrări

11 definiții pentru plăviț

PLĂVÍȚ, -Ă, plăviți, -e, adj. 1. (Pop.) (Despre părul sau lâna animalelor) De culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie; (despre animale) care are părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-argintie. 2. (Pop.; despre oameni) Cu pielea albă și cu părul blond; (despre părul oamenilor) blond; plăviu. 3. (Reg.; în sintagma) Viță plăviță = varietate de viță-de-vie cu bobul foarte deschis la culoare. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -iț.
PLĂVÍȚ, -Ă, plăviți, -e, adj. 1. (Despre părul sau lâna animalelor) De culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie; (despre animale) care are părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-argintie. 2. (Pop.; despre oameni) Cu pielea albă și cu părul blond; (despre părul oamenilor) blond; plăviu. 3. (Reg.; în sintagma) Viță plăviță = varietate de viță de vie cu bobul foarte deschis la culoare. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -iț.
PLĂVÍȚ, -Ă, plăviți, -e, adj. 1. (Despre părul sau lîna animalelor; p. ext. despre animale) Alb-gălbui. V. plăvan. Oițe, oițe, Cu plete plăvițe, Ca niște fetițe! BOLINTINEANU, O. 80. Cerbul... iese din crîng... cu părul plăviț, încîntător de grație. ODOBESCU, S. III 136. Cea Mioriță, Cu lîna plăviță, De trei zile-ncoace, Gura nu-i mai tace. ALECSANDRI, P. P. 1. 2. (Despre părul omului, p. ext. despre oameni) Blond. Unii [copii] erau plăviți, cu pielea obrazului ca floarea de zarzăr. MACEDONSKI, O. III 94. Ancuța, cu cosițele-i plăvițe, răsfirate... căzu. ODOBESCU, S. I 141. Doină! Doiniță! Zînă plăviță. NEGRUZZI, S. II 23. – Variantă: (1) plăvici, -e (PĂSCULESCU, L. P. 55) adj.
plăvíț (pop.) adj. m., pl. plăvíți; f. plăvíță, pl. plăvíțe
plăvíț adj. m., pl. plăvíți; f. sg. plăvíță, pl. plăvíțe
PLĂVÍȚ adj. v. bălai, bălan, blond, galben.
PLĂVÍȚ ~ă (~i, ~e) pop. v. PLĂVAN. /plav + suf. ~iț
plăviț a. blond: mioriță cu lâna plăviță POP.
plăvíț, -ă adj. (d. plăvan). Blond (despre păru vitelor și grînele coapte).
plăviț adj. v. BĂLAI. BĂLAN. BLOND. GALBEN.
PLĂVAN, PLĂVIȚ adj. 1. Plăvan; -escu act. 2. Plavăț (16 B VI 20) și Plăvițescu act. < adj. plăviț(bălai). 3. Cf. Plăvătești s. (Dm).

plăviț dex

Intrare: plăviț
plăviț adjectiv
Intrare: Plăviț
Plăviț