plăvan definitie

2 intrări

13 definiții pentru plăvan

PLĂVÁN, -Ă, plăvani, -e, adj. (Pop.; despre boi și vaci) Cu părul alb-gălbui sau alb-cenușiu; (despre părul boilor sau al vacilor) de culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie. ♦ (Substantivat, m.) Bou. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -an.
PLĂVÁN, -Ă, plăvani, -e, adj. (Pop.; despre boi și vaci) Cu părul alb-gălbui sau alb-cenușiu; (despre părul boilor sau al vacilor) de culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie. ♦ (Substantivat, m.) Bou. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -an.
PLĂVÁN, -Ă, plăvani, -e, adj. (Despre boi și vaci) Cu părul alb-cenușiu sau alb-gălbui. Se vedeau pluguri cu boi plăvani arînd, însoțite de țărani în straiuri albe. SADOVEANU, N. E. 37. Carele încărcate se fereau cu boii plăvani în șanțuri. C. PETRESCU, R. DR. 101. Noroc bun!... Pe cîmpul neted ies romînii cu-a lor pluguri! Boi plăvani în cîte șese trag, se opintesc în juguri. ALECSANDRI, P. A. 120. ◊ (Substantivat) Bou. Urca puntea de-a-ndăratelea... iar plăvanul îl urma liniștit, blînd. GALAN, Z. R. 163.
plăván (pop.) adj. m., pl. plăváni; f. plăvánă, pl. plăváne
plăván adj. m., pl. plăváni; f. sg. plăvánă, pl. plăváne
PLĂVÁN adj. v. bălai, bălan, blond, galben.
plăván (plăvánă), adj. – Bălan. – Var. plăvîi, plăviu, plăviț. Sl. plavŭ „alb”, plavinŭ „bălan” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 262), cf. slov. plavec „bou bălan”. Se folosește mai ales ca nume de bou; doar plăviță se zice și despre femeile blonde și înv. despre orice obiect auriu sau gălbui; cf. Coresi: căutați pămînturile, că sînt plăvițe, spre seceriș sînt. Cf. plăvaie, s. f. (varietate de struguri), format ca bălaie din bălan.
PLĂVÁN ~ă (~i, ~e) pop. 1) (despre părul vitelor) Care este de culoare alb-gălbuie sau alb-cenușie. 3) și substantival (despre vite, mai ales despre boi) Care are părul de culoare alb-gălbuie sau alb-cenușie. 3) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă; blond. /plav + suf. ~an
plăvan a. cu părul plăviț: boi plăvani AL. [Slav. PLAVŬ, alb].
plăván, -ă adj. (d. vsl. plavŭ, alb, plavĭnŭ, galben, rudă cu lat. flavus, blond, galbus, gálbinus, galben verziŭ, și fulvus, roșcat). De coloare gălbie saŭ cărămizie foarte deschisă, vorbind de păru boilor. – În est și plăváĭ, -áĭe (după bălaĭ, -aĭe).
plăvan adj. v. BĂLAI. BĂLAN. BLOND. GALBEN.
PLĂVAN, PLĂVIȚ adj. 1. Plăvan; -escu act. 2. Plavăț (16 B VI 20) și Plăvițescu act. < adj. plăviț(bălai). 3. Cf. Plăvătești s. (Dm).
plăvan, plăvani s. m. (peior.) bărbat înalt; vlăjgan, huidumă.

plăvan dex

Intrare: plăvan
plăvan adjectiv
Intrare: Plăvan
Plăvan