plăsmuitor definitie

13 definiții pentru plăsmuitor

PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care plăsmuiește; creator, făuritor. 2. Inventator, născocitor. 3. Falsificator. [Pr.: -mu-i-. – Var.: plăzmuitór, -oáre s. m. și f.] – Plăsmui + suf. -tor.
PLĂZMUITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. plăsmuitor.
PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care plăsmuiește; creator, făuritor. 2. Inventator, născocitor. 3. Falsificator. [Pr.: -mu-i-. – Var.: plăzmuitór, -oáre s. m. și f.] – Plăsmui + suf. -tor.
PLĂZMUITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. plăsmuitor.
PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s. m. și f. Cel care plăsmuiește (3); falsificator.
plăsmuitór (-mu-i-) adj. m., s. m., pl. plăsmuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. plăsmuitoáre
plăsmuitór adj. m., s. m. (sil. -mu-i-), pl. plăsmuitóri; f. sg. și pl. plăsmuitoáre
PLĂSMUITÓR s. 1. v. creator. 2. v. falsificator.
PLĂSMUITÓR s. v. inventator.
PLĂSMUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care plăsmuiește. 2) Persoană care născocește; născocitor. 3) Autor al unei falsificări; falsificator. [Sil. -mu-i-] /a plăsmui + suf. ~tor
plăsmuitor m. cel ce plăsmuiește.
PLĂSMUITOR s. 1. creator, făuritor, înfăptuitor, născocitor, realizator, (înv.) săvîrșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru...) 2. falsificator, măsluitor, (înv.) falsar, (fam. și peior.) plastograf. (Condamnat ca ~.)
plăsmuitor s. v. INVENTATOR.

plăsmuitor dex

Intrare: plăsmuitor (adj.)
plăsmuitor adjectiv
  • silabisire: -mu-i-
plăzmuitor adjectiv
Intrare: plăsmuitor (s.m.)
plăsmuitor substantiv masculin
  • silabisire: -mu-i-
plăzmuitor substantiv masculin