plăsea definitie

2 intrări

16 definiții pentru plăsea

PLĂSEÁ, plăsele, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuțit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; p. ext. mâner. 2. (Neobișnuit) Șild. [Var.: prăseá s. f.] – Plasă1 + suf. -ea.
PRĂSEÁ s. f. v. plăsea.
PLĂSEÁ, plăsele, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuțit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; p. ext. mâner. 2. (Neobișnuit) Șild. [Var.: prăseá s. f.] – Plasă1 + suf. -ea.
PRĂSEÁ s. f. v. plăsea.
PLĂSEÁ, plăsele, s. f. 1. (Și în forma prăsea; mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două părți (de metal, de os, de lemn) care acoperă mînerul unui cuțit, al unei săbii, mai rar al altor obiecte; p. ext. mîner. I-am dăruit un briceag... cu prăseaua de sidef. GALACTION, O. 67. În coarne de cerb atîrnă carabine... și pistoale cu plăsele de argint și de sidef. DELAVRANCEA, V. V. 196. C-un braț în șold și pe plăsea Cu celălalt. COȘBUC, P. I 56. Mînile-i albe și slabe netezesc inconștient penele de struț ale unui evantai cu plăsele de baga. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. 2. (Neobișnuit) Placă mică de metal. Broasca acelor uși, cu plăsele mari de aramă gravate cu chipuri, poartă încă inscripțiunea numelui său. ODOBESCU, S. I 459. – Variantă: prăsea s. f.
PRĂSEÁ s. f. v. plăsea.
plăseá s. f., g.-d. art. plăsélei; pl. plăséle, art. plăsélele
plăseá s. f., pl. plăséle
PLĂSEÁ s. 1. mâner, (înv. și reg.) mănunchi, plasă. (~ de cuțit, de pumnal, de briceag.) 2. v. clește.
PLĂSEÁ ~éle f. Placă de metal, de os sau de lemn care acoperă mânerul unui cuțit (sau al unei unelte). /plasă + suf. ~ea
plăseà (prăsea) f. mâner de cuțit, de sabie. [V. plaz].
prăsea f. V. plăsea.
plăseá (est) și prăseá (vest) f., pl. ele (dim. d. plasă). Fie-care din cele doŭă bucățĭ de lemn (os, baga, metal), care formează mîneru cuțituluĭ. (Plăselele pot fi din maĭ multe bucățĭ saŭ și dintr’una singură). Cuțitu a intrat pînă’n plăsele, a intrat tot.
prăseá, V. plăsea.
PLĂSEA s. 1. mîner, (înv. și reg.) mănunchi, plasă. (~ de cuțit, de pumnal, de briceag.) 2. (TEHN.; la pl.) capră, clește, locaș, matcă. (~ dulgherului.)
PLĂSEA subst. 1. Plăsean, T., diac (16 B VI 40). 2. Plaseală m-te (16 B I 94).

plăsea dex

Intrare: plăsea
plăsea substantiv feminin
prăsea
Intrare: Plăsea
Plăsea