plăpumar definitie

10 definiții pentru plăpumar

PLĂPUMÁR, plăpumari, s. m. Persoană care se ocupă cu confecționarea (și cu vânzarea) plăpumilor. – Plapumă + suf. -ar.
PLĂPUMÁR, plăpumari, s. m. Persoană care se ocupă cu confecționarea (și cu vânzarea) plăpumilor. – Plapumă + suf. -ar.
PLĂPUMÁR, plăpumari, s. m. Muncitor care face plăpumi.
plăpumár s. m., pl. plăpumári
plăpumár s. m., pl. plăpumári
PLĂPUMÁR s. (Mold.) mindirigiu. (E ~ de profesie.)
PLĂPUMÁR ~i m. Meșter de plăpumi. /plapumă + suf. ~ar
mindirigíŭ m. (turc. minderği). Est. Lucrător de mindire, saltele, plapome. – În vest plăpomar. În Mold. sud amîndoŭă.
plăpomár m. (d. plapomă). Acela care face plapome. – Și plăpă-. V. mindirigiŭ.
PLĂPUMAR s. (Mold.) mindirigiu. (E ~ de profesie.)

plăpumar dex

Intrare: plăpumar
plăpumar substantiv masculin