plăntuță definitie

4 definiții pentru plăntuță

PLĂNTÚȚĂ, plântuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui plantă1; plantă mică, tânără. Plantă1 + suf. -uță.
PLĂNTÚȚĂ, plăntuțe, s. f. Diminutiv al lui plantă1; plantă mică, tânără. – Plantă1 + suf. -uță.
plăntúță (fam.) s. f., g.-d. art. plăntúței; pl. plăntúțe
plăntúță s. f., g.-d. art. plăntúței; pl. plăntúțe

plăntuță dex

Intrare: plăntuță
plăntuță substantiv feminin