plămadă definitie

10 definiții pentru plămadă

PLĂMÁDĂ, (1) plămezi, s. f. 1. Plămădeală. ♦ Substanță care fermentează. 2. Fig. Sămânță, germen; p. ext. alcătuire, structură. ♦ Progenitură, odraslă. – Din plămădi.
PLĂMÁDĂ s. f. 1. Plămădeală. ♦ Substanță care fermentează. 2. Fig. Sămânță, germen; p. ext. alcătuire, structură. ♦ Progenitură, odraslă. – Din plămădi.
PLĂMÁDĂ s. f. 1. Plămădeală. Plămadă făcută cu drojdie. ♦ Substanță care fermentează. Plămada răcită se aduce prin uluci în căzile unde se pune ca să dospească, IONESCU, D. 254. ♦ Amestec. în sufletul meu crîncen port secolii grămadă Și cerul sterp și lutul fecund într-o plămadă. LESNEA, I. 58. 2. Fig. Progenitură, copil. E fericită bătrîna. Plămada ei a ajuns cineva. Odorul ei își trăiește viața ușor. STANCU, D. 93.
plămádă s. f., g.-d. art. plămézii; (feluri) pl. plămézi
plămádă s. f., g.-d. art. plămézii; (feluri) pl. plămézi
PLĂMÁDĂ s. 1. v. aluat. 2. drojdie, maia, plămădeală. (~ pentru aluatul de cozonac.)
PLĂMÁDĂ ~e f. 1) v. PLĂMĂDEALĂ. 2) fig. Element inițial; germen. /v. a plămădi
plămadă f. 1. aluat acrit ce servă la facerea pâinii; 2. materia din care se formează oul de albină. [Origină necunoscută].
plămádă f., pl. e și ăzĭ (d. plămădesc). Plămadă. Substanța din care se formează ou de albină.
PLĂMA s. 1. aluat, dospeală, maia, plămădeală (înv.) covăseală. (~ pentru creșterea pîinii.) 2. drojdie, maia, plămădeală. (~ pentru aluatul de cozonac.)

plămadă dex

Intrare: plămadă
plămadă substantiv feminin