plămădi definitie

13 definiții pentru plămădi

PLĂMĂDÍ, plămădesc, vb. IV. 1. Intranz. A pregăti o plămădeală; p. ext. a frământa, manual sau mecanic, aluatul împreună cu plămădeala sau cu drojdia în vederea obținerii unui aluat omogen. ♦ P. ext. A face un amestec în vederea obținerii unui preparat; a pregăti, a prepara alimente. 2. Tranz. și refl. A (se) zămisli, a (se) făuri; fig. a (se) alcătui, a (se) forma. – Din sl. pomladiti „a întineri”.
PLĂMĂDÍ, plămădesc, vb. IV. 1. Intranz. A pregăti o plămădeală; p. ext. a frământa, manual sau mecanic, aluatul împreună cu plămădeala sau cu drojdia în vederea obținerii unui aluat omogen. ♦ P. ext. A face un amestec în vederea obținerii unui preparat; a pregăti, a prepara alimente. 2. Tranz. și refl. A (se) zămisli, a (se) făuri; fig. a (se) alcătui, a (se) forma. – Din sl. pomladiti „a întineri”.
PLĂMĂDÍ, plămădesc, vb. IV. 1. Intranz. A face un aluat moale din puțină făină, drojdie și apă caldă, ca să dospească; a face plămădeală. Mîni, pe vremea asta, zise ea, plămădesc de pîne. Cuptorul cred că e în bună stare. SADOVEANU, P. M. 246. Apoi mama plămădea Ș-o lăsa pînă dospea. ALECSANDRI, P. P. 390. ◊ Refl. pas. Se plămădește de colaci cu aluat anume pregătit, ori cu țaică din tîrg și, cînd plămădeala e gata, se frămîntă bine aluatul. ȘEZ. V 138. ◊ Fig. Izvoarele și apa ploilor se plămădiseră în mocirle, gaeaction, O. I 210. 2. Tranz. A frămîntă aluatul împreună cu plămădeala sau cu drojdia pentru ca să fermenteze. Halal, zău, de cine știe Să facă plăcintărie, S-o dospească, plămădească, În cuptor s-o rumenească. ALECSANDRI, T. 142. ◊ A frămîntă, a amesteca; a face să fermenteze. Își petrecea zilele plămădind cantaride. NEGRUZZI, S. I 205. 3. Tranz. A zămisli, a procrea, a concepe. Mătușa Uțupăr tăinuie cu mama. Are ea un vecin unul Mărinache Piele. Cu Piele a plămădit-o pe Dița. STANCU, D. ♦ Refl. Fig. A se forma, a se făuri. Sufletele mari se plămădesc în valurile răstriștei. ODOBESCU, S. I 261. 4. Tranz. (Cu privire la o creație) A plăsmui; a crea, a compune. Minuni plăpînde plămădim din tină, Cioplim din beznă forme de lumină. BENIUC, V. 7. Marele compozitor italian [Rossini] a știut să plămădească acest cap d-operă al muzicei de vînătorie. ODOBESCU, S. III 94.
plămădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plămădésc, imperf. 3 sg. plămădeá; conj. prez. 3 să plămădeáscă
plămădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plămădésc, imperf. 3 sg. plămădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. plămădeáscă
PLĂMĂDÍ vb. v. frământa.
PLĂMĂDÍ vb. v. concepe, macera, procrea.
plămădí (plămădésc, plămădít), vb.1. A amesteca aluatul cu drojdia. – 2. A urzi, a unelti. – 3. A concepe. Sl. pomladiti (Tiktin). Acest verb apare numai cu sensul de „a întineri”, dar trebuie să-l aibă și pe acela de „a înmuia”, cf. slov. mladina „maia, drojdie”. Der. din sb., cr. plamiti „a arde” (Cihac, II, 240) nu pare posibilă. – Der. plămadă, s. f. (maia); plămădeală, s. f. (maia; aluat).
A PLĂMĂDÍ ~ésc 1. intranz. A face o plămădeală. ~ de pâine. 2. tranz. 1) (aluat) A prepara amestecând făină cu apă, cu ingrediente și cu plămădeală. 2) fig. (planuri, gânduri, idei etc.) A schița în gând; a-și reprezenta în minte; a plăsmui; a urzi. /<sl. pomladiti
plămădì v. 1. a frământa aluatul; 2. fig. a urzi.
plămădésc și plo- v. tr. (vsl. sîrb. po-mladiti, a întineri, *a muĭa). Amestec țaica cu făină și apă ca să dospească. Fig. Uneltesc, urzesc.
plămădi vb. v. CONCEPE. MACERA. PROCREA.
PLĂMĂDI vb. a frămînta, (reg.) a zolga, a zoli, (înv.) a soage. (A ~ aluatul.)

plămădi dex

Intrare: plămădi
plămădi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a